Azi cred ca a fost pentru prima data, cu adevarat vizibil, toamna.
am iesit din casa si ploua…raaau…si era frig…foooarte…
oamenii erau ghemuiti, bagati unii in altii si tremurau ca niste curci plouate…
eu?
eu ma simteam in elementul meu…
nu stiu de ce,dar aseara, aseara pentru prima data in viata mea am aflat ce inseamna sa fii …CHILL….just chill…
stateam intinsa in pat si ascultam niste melodii mai lente…si nu stiu cum am reusit,dar parca mintea mea ma privea deasupra patului…nu ma gandeam la nimic si totusi ma gandeam la toate…mi-a placut starea asta…era ceva nou pentru mine…ceva nou…si acest nou pe care l-am imbratisat cu mult drag…
acum ii inteleg pe cei care imi spun: fii chill, azi vrem sa te vedem chill…nu stiu de ce imi spuneau mereu asta…de multe ori ma si enervam cand ii auzeam ca imi spun asa. parca as fi nu stiu ce crizata…anyway…
revenind la momentul meu de vis…am adormit asa frumos…cu mine pazindu-ma…cel mai frumos moment…
cel mai frumos moment a mai fost si in dimineata asta cand am inceput sa vad oamenii altfel…altfel decat ii vedeam pana acum…ciudat este ca nu mai vad in oameni niste statui, niste chestii din piatra, nu mai vad niste clovni tristi si plictisiti…
este ciudat…este foarte ciudat…este ca si cum am inceput sa nu mai vad totul in alb si negru, in bine si rau, in fericire si tristete…este ca si cum am inceput sa vad in culori, sa ii vad si altfel…
nu stiu de ce dar imi place starea asta
starea asta de delir continuu…starea asta in care am atatea de spus si desi sunt nedormita,plictisita si sictirita zambesc, rad si ma uit la soarele ascuns printre nori…
cine m-a adus in starea asta?
ce m-a adus in starea asta?
vreau sa il/o rasplatesc pe cel/cea care m-a facut sa fiu asa…sa fiu altfel azi…
nu regret ca am lasat-o deoparte pe cea de ieri, nu regret ca azi sunt altfel decat eram ieri…
azi sunt altfel…