Asa cum este firesc la inceputul anului trag o raceala pe care sa o tin minte pentru inca 11 luni si cateva zile.
Acum macar stiu ca nu a fost voit. A fost muter racita, am preluat-o cu o mandrie de nedescris si tin la ea ca si cand as fi cel mai egoist om de pe planeta. Dupa? Este daddy. Si el la inceput de “drum”. Ce pot sa spun mai mult? Cred ca Rudolf o sa fie invidios pe nasul meu extraordinar de rosu in timp ce ficatul si stomacul tipa sa nu le mai dau pastile. Am trecut pe chestii clasice: ceaiuri, multa lamaie, baie cu sare. Chestii de bun simt care nu au niciun efect.
Cel mai probabil in weekend voi sta ca o leguma in pat dupa cateva frectii serioase cu spirt.
Dar cum gandesc pozitiv sunt sigura ca o sa scap in viitorul apropiat de acest “prieten” care ma viziteaza cam des.
Sa ne auzim de bine
Posted in