Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu ador când dau mâna cu o persoană să existe o strângere de mână fermă. Să nu îi fie frică să dea mâna cu mine.
Am văzut o boală cretină la dudui să strângă un pic de vârful degetelor… asta este un fel de înlocuitor. Nu domnule! Eu vreau ca în momentul în care salut pe cineva aşa să simt că este încântat de faptul că m-a cunoscut/ revăzut. Nu doar o dată am trecut prin aşa ceva şi mi se pare jignitor. În special faţă de mine. Mă simt jignită. Nu aş putea să vă spun şi de ce, dar aşa mă simt.
Citeam pe descoperă.ro importanţa pe care unele companii o acordă unei simple strângere de mână. Şi le dau dreptate. Aş putea spune că este una dintre cele mai valoroase forme de respect pe care un om o poate arăta faţă de altcineva.
Posted in
Majoritatea femeilor cu care am dat vreodată mâna au fost exact așa cum descrii, mi-au întins practic câteva degete, nu mâna întreagă, și după o atingere vagă s-au retras rapid. Și nu e nimic în neregulă cu mine încât să stârnesc o astfel de reacție, parol.
si eu care credeam ca sunt singura care patesc asta :)))
Neah… cred că n-am strâns niciodată mâna ferm. Îmi păstrez energia și degetele pentru altele 🙂
N-ai nevoie de energie ca să păsrezi mâna celuilalt în a ta mai mult de o fracțiune de secundă, și să ții mâna într-un mod care să nu lase loc de îndoială dacă aparține unei persoane vii. Zic și eu.
Da, așa e. Nu știu ce să zic, eu sunt mai antisocial, nu prea stau de chestii dintr-astea.
sunt de acord cu alexandra. si nu tine doar de socializare, ci de respect fata de celalalt.
@Cristian: nici eu nu sunt foarte sociabilă (sunt super introvertită și dacă asta nu e de ajuns sunt și puțin timidă) însă o strângere de mână prea moale dă impresia de lipsă totală de interes.
asta imi aminteste de zilele trecute cand mi-a strans mana un client de la fostul job…. am simtit ca-mi intra inelul in carne! 🙂 Sa nu exageram, zic :))
deja exagerasem, dar nici nu te-a salutat cu varful degetelor
related 🙂
Asta chiar e o situatie stanjenitoare din punctul meu de vedere