Veneam într-o zi de la muncă precum un fluturaş, iar în calea mea apare un tip care îmi cere o ţigară. Eu îi spun, fireşte, că nu fumez. A făcut o faţă de parcă văzuse ceva nemaivăzut.
Din păcate, trăim într-o perioadă în care ţigara reprezintă alimentul principal. Acum rari sunt oamenii care nu fumează, care refuză să îşi distrugă voit plămânii şi asta este cam tragic. Nu o să ţin lecţii de morală. La urma urmelor fiecare are dreptul să îşi aleagă modalitatea de a-şi trăi viaţa. Dacă vrei să îţi dai banii pe ţigări şi să îţi distrugi plămânii este strict problema ta. Nu o să încerc să te conving de altceva.
Îmi amintesc că îmi liceu ai mei părinţi erau panicaţi când veneam de la şcoală şi miroseam a ţigară. Muter m-a şi întrebat dacă fumez. I-am zis că nu. Mergeam cu fetele în baie şi stateam cu ele cât fumau. La un moment dat una dintre ele m-a rugat să îi ţin ţigara. Când mi-am mirosit degetele mi s-a întors stomacul pe dos. Mirosul era insuportabil. În facultate mergeam foarte des prin cluburi. Când mergeam acasă şi hainele miroseau a ţigară la fel m-au întrebat dacă m-am apucat de fumat. Le-am zis că nu. De atunci nu m-au mai întrebat.
La un moment dat am fost cu un prieten la o narghilea. Mi-a zis să încerc. La urma urmelor nu trăgeai decât nişte abur. Am încercat şi 2 zile mi-a fost rău. Doar de la abur. Abur cu aromă de nu ştiu ce. Păi dacă aş fi încercat vreodată o ţigară vă daţi seama că o săptămână m-aş fi simţit ca ….. vai de capul meu?!
Şi uite aşa am ajuns eu la concluzia că nefumătorii ajung un fenomen tot mai rar. Nu ştiu dacă acest lucru este neapărat bun. Şi asta în sensul că tot mai mulţi oameni devin dependenţi de nicotină. Eeeeh! Ce să îi faci?
Când o fi să mă apuc de fumat probabil că o să înţeleg pasiunea asta ciudată a oamenilor.
P.s: scuze că am tras chiulul.
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, mistere, noi, reguli, zilnice | Tags: despre tigari si alti demoni
Nu știu de ce dar impresia mea este că numărul fumătorilor a scăzut în ultimii ani, sau nu mă mai învârt eu în aceleași grupuri ? Cei de vârsta noasră tind să se cam lase, sau în orice caz cine nu s-a apucat până acum nici nu se mai apucă.
Oricum ca fostă fumătoare pot să-ți spun că după instalarea dependenței, mirosul ăla pe care l-ai simțit tu este diferit de mirosul pe care îl simt fumătorii. Probabil că am mai menționat chestia asta, sorry.
mie nu mi se pare. intr-adevar daca in grupul tau de prieteni sunt mai multi nefumatori decat fumatori asta e impresia pe care o ai, dar ia sa mergi intr-un club sau bar….sa vezi cate persoane fumeaza si cate nu 😀
Nu-i nicio problema ca ai mai mentionat-o. eu am memoria scurta si uit 😀
Nu prea văd cum propaganda antifumat poate fi o lecție de morală, chit că fumatul e cică un viciu 🙂 Nu că n-aș fi gândit și eu la fel ca tine. Când dădeam de un fumător sau de vreo fumătoare, încercam să-i conving să se lase că nu le face bine. Între timp însă m-am mai schimbat și privesc lucrurile ceva mai detașat. Excepție face însă fumul care mă invadează prin localuri și alte locuri. Ăla mă exasperează în continuare și sunt și alți fumători care gândesc similar.
Revenind, dacă omul vrea să fumeze de ce să nu-l las eu să fumeze? Am încercat ani buni să conving omi și oame să nu mai fumeze și n-am reușit, așa că m-am lăsat. Până la urmă sunt atâtea și atâtea chestii dăunătoare pentru organism pe lumea asta. Zahărul e un dezastru și în ciuda acestui fapt e consider un aliment de bază atunci când se dau ajutoare alimentare sau șpăgi electorale. Culmea e că în aceleași timp există spoturi la TV care ne îndeamnă s-o lăsam mai moale cu el. Și uite totuși că bătrânii se înghesuie să pună mâna pe o pungă de zahăr. Oare le face cineva morală? 🙂
Iar de când am legături mai strânse cu industria asta a fumatului, am început să înțeleg ceva mai bine plăcerea din spatele acestui act. Nu m-am apucat de fumat, dar apreciez savoarea unei țigări de foi sau a unui tutun de rulat. A fuma nu înseamnă doar a băga în tine un pachet de țigări ordinare la fiecare colț de stradă precum taximetriștii 🙂 E pur și simplu o plăcere a vieții, la fel ca dulciurile dacă vrei.
Legat de numărul fumătorilor, singurul lucru care cred că-l face să crească este mărirea populației. În rest se duce o luptă continuă împotriva lor. Au apărut smoke free cities, am văzut eu prin California. Nu erau chiar free, că tot se mai fuma pe ascuns și încă se găseau la supermarket, dar oricum nu era ca la noi. Și nici la noi situația nu e chiar așa de roză, cel puțin teoretic. De exemplu nu ai voie să fumezi prin spații publice închise gen magazine, chiar dacă sunt tutungerii 🙂 De accize nu mai vorbesc. Din cauza lor avem niște prețuri criminale la tutunul de rulat, de spune lumea că e mai ieftin prin Germania. Bine, aici e și un interes al companiilor producătoare de țigări, dar n-aș vrea să divaghez. Continuând cu interdicțiile, la bulgari s-au interzis tuburile (țigări fără tutun) și prin alte țări europene sunt interzise aparatele electrice cu care bagi tutunul în ele. Noroc că variantele mecanice sunt încă permise. Barem mai facem lumea mișcare :-)))
P.S. N-am avut timp de recitit, așa că dacă e vreo greșeală sau vreo scăpărare, nu ezitați să mă corectați. Vorba ceea, din greșeli se învață 🙂
🙂
Din cate am citit nu pareai sa ai vreo greseala.
Iar in ceea ce ai spus mai sus: ma dau pe mine ca exemplu: nu folosesc zahar. Nici nu stiu de cand nu am mai pus zahar in ceai, de exemplu. Adopt mierea ca principal indulcitor. Este mai sanatoasa si stomacul meu primeste un pansament natural.
Nici eu nu mai folosesc zahar decat ocazional, cel putin in masura in care pot controla ce se gaseste in mancare. Miere, uneori indulcitori (stiu, stiu, not healthy) si alteori nimic. Daca e musai sa pun zahar in ceai, folosesc zahar brut (nu brun, brut). De ceva vreme ma obsedeaza si pe mine sa mananc cat mai sanatos, probabil din pricina ca am devenit cam ipohondra.
Este mai sanatoasa mierea. Eu una as manca mereu doar miere, doar ca glicemia mea uneori nu e de acord cu asta. Din pacate, am ajuns sa fim mai bolnavi decat bunicii sau parintii nostri. Acum tot ce gasim la piata este tratat cu tot felul de chimicale.
Mierea nu e foarte departe de zahăr. Tot ai parte de o groază de glucoză (și fructoză), de unde și problema cu glicemia lui cire. Apropo, există și sirop de agave care e similar cu mierea.
Depinde de îndulcitori. Poftim un articol interesant despre îndulcitori. Eu am testat o pastă de dinți și o apă de gură cu xilitol și trebuie să recunosc că aveau gust bun și dulce, dar fiind și alte ingrediente nu știu cât de relevant e asta. Am mai băut și niște suc concentrat (praf) cu xilitol și stevia și era bun și ăla, dar insuficient de dulce față de un suc tradițional. Pe de altă parte, e cam greu să obții 24 de grame de zaharuri la 250ml de suc precum în Sprite când tu amesteci un praf de 4 grame cu ~500ml de apă 🙂
P.P.S. Jack Lalanne vorbind despre zahăr cu zeci de ani în urmă.
Nu de “lectii de morala” au nevoie fumatorii. Ci de decenta. E decizia lor ce fac cu propriul corp. Cand, insa, eu nu fumez, dar ei ma obliga sa inhalez aerul, pentru ca astept autobuzul in aceeasi statie, si, oricat m-as tot da din cale, vine alt si alt fumator, sau cand sunt la masa, si el/ea simte nevoia de “tigara de dupa” fara sa se jeneze de mine… atunci da, au nevoie sa li se spuna ce inseamna comportament decent, de om civilizat. Daca nu au invatat acasa sau la scoala… Parerea mea…
Aici asa este, dar uite, de exemplu, in Franta este interzis fumatul in spatii inchise, dar pe strada… nu iti da nimeni in cap. Pe de o parte e bine, dar pe de alta parte nu e. Ah! Si inca o chestie: raaaaaaaaaaaar am vazut oameni care sa fumeze in multime (ma refer in tarile civilizate). Oricat de mult mi-as dori sunt oameni care nu se vor lasa niciodata de tigara