Ieri am avut treabă pe la spitalul Fundeni şi pe la 6 şi ceva am plecat de acolo. După cum ştiţi pe la ora aia deja e beznă şi cum singura soluţie era să iau 66 pentru a ajunge cât mai curând în oraş m-am conformat situaţiei. În RATB la un moment dat se aşează cineva în spatele meu. Nu am băgat de seamă şi mai ales că aveam căştile cu muzică, iar eu când am căştile în ureche sunt ruptă de realitate.
Ca o notă personală: dacă mă vedeţi pe stradă şi am căştile în urechi vă rog să mă opriţi că eu sigur nu o să vă văd.
Cum stăteam eu aşa cuminte pe scaun simt o mână prin păr. Iniţial am crezut că deranjez persoana din spatele meu cu părul şi am încercat să mi-l trag pe umăr. Doar că mi-am amintit că l-am tuns scuuuuuuuuuuuuuuurt. “O fi oboseală!” Îmi zic în minte. Deodată simt iar mâna pe părul meu. Şi simţeam cum mă mângâie o mână pe păr. Îngrozită sar în picioare şi mă lipesc de una dintre uşi cu ochii cât cepele.
Când mă uit să văd cine se aşezase în spatele meu dau ochii cu un tip cât dulapu’ beat mort. În secunda doi mi s-au înmuiat picioarele. Nu ştiam cum să fac să cobor mai repede. Eram îngrozită, speriată, eram vai de mama mea.
Jur că numai mie mi se întâmplă astfel de lucruri.
Mai are rost să spun că de acum o să evit autobuzul 66?
Posted in
Îmi pare rău că ai pățit asta, oricum nu 66-le este de vină în mod special, se putea întâmpla în absolut orice mijloc de transport în comun sau pe stradă. Eu când eram mică și fără apărare mi-am luat un pumn în plină stradă de la un din ăsta. E drept că au sărit unii și l-au făcut pilaf, omul era beat turtă și n-am nici cea mai vagă idee ce avusese cu mine. Aveam 14 ani. Nasul meu nu va mai avea niciodată forma dinainte de acest eveniment.
valeu mamaaa!!!! sper sa nu ajung niciodata intr-o situatie din asta :-s