Nietzsche a murit

Cineva mă întreba de ce am dat la facultatea asta. Ce îmi place, de ce vreau să lucrez în domeniul relaţiilor publice. M-a mai întrebat de ziar şi televiziune…Eu m-au uitat lung la el şi i-am spus: nu mă văd lucrând în niciunul din domeniile de mai sus- nu am înclinaţii să scriu la ziar, nu dau bine pe sticlă şi în domeniul relaţiilor publice…hmm cel mult organizator de evenimente. Îmi doresc enorm de mult să lucrez ca asistent social. Îmi doresc asta de mică şi simt că m-aş simţi bine cu această slujbă- da mă! Zic slujbă nu “job” cum este la modă. Sunt româncă şi vorbesc română, nu engleză.
În fine!
DE CE FCRP? Este simplu! Pentru că sunt de părere că, momentan, FCRP-ul [sau Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice] este cea mai potrivită pentru îndrumarea mea pe această parte. Nu am de gând să fac o reclamă facultăţii, nu am de ce. Cred că persoanele interesate de această facultate ştiu foarte bine ce înseamnă.
Totuşi eu am aflat destul de târziu de ea. Mai exact în semestrul 2 din clasa a12a. Mi-au plăcut foarte mult materiile şi numai ideea de a face facultatea departe de casă mi s-a părut …minunată.
DE CE STUDENT? DE CE BUCUREŞTI? Foarte puţine persoane din grupul meu de prieteni de la Galaţi au ales să vină la Bucureşti. Se pare că era mult mai comod să stai acasă pe capul părinţilor. Ceilalţi au ales, ca şi mine să îşi încerce norocul departe de casă, să fie pe propriile picioare, să trăiască cu adevărat viaţa de student: când mâncam săptămâni întregi numai pufuleţi sau pate cu muştar. EEhhh viaţă!
Cât am stat în regie nu am făcut decât să pierd nopţile, ieşeam în fiecare seară şi ajungeam acasă tiptil tiptil numai să nu îmi trezesc “scumpele” colege de cameră, în sesiune stăteam cu gardianul căminului la bârfe sau cu unul dintre tipii care se mutase din cămin…şi cum se dădea la mine =)) şi eu nu realizam. Probabil că trebuie să îmi dea cu o cratiţă în cap ca să mi se aprindă şi mie beculeţul.
În anul 2 de facultate m-am îndrăgostit pentru prima dată cu adevărat, dar am primit şi prima palmă dură de la viaţă.
După un an mi-am revenit, m-am pus cu picioarele pe pământ şi am vizitat Parisul. Pentru prima dată m-am simţit cu adevărat împlinită. Acolo m-am regăsit şi am jurat că o să mă reîntorc şi că o să rămân acolo.
Acum recunosc că nu prea mai duc viaţa din trecut. De când m-am mutat cu fratele meu, Mihai, am de toate. Am învăţat chiar să şi gătesc, ceea ce este un lucru minunat- pentru el, că doar eu stau cu orele în bucătărie.
Îmi plac poveştile mamei mele din studenţie, dar eu tind să cred că nu a fost aşa de simplu cum este acum. Deşi şi ea a făcut facultatea tot în Bucureşti nu i-a fost la fel de uşor să se adapteze cu viaţa de aici, să nu uităm că la 21 era măritată cu daddy al meu şi la 24 deja îl avea pe frăţiorul meu.
Eu mi-am spus povestea studenţiei- cu puţine detalii- cum a fost viaţa voastră de student?

No Responses to “De ce student?De ce fcrp?De ce Bucureşti?”