Refuz sa dau numele meu bucuriei
de teama ca o sa dispara
la fel cum dispar si eu
din inventarul memoriei
celor ce nu m-au iubit indeajuns
rostogolindu-ma astfel
in albia neprihanirii
Un suspicios
ar putea numi aceasta
studiu de ochi pineal
Totusi, exist
Niciodata n-am scris in memorie
atatea scrisori de iubire
ca-n toamna accea cand ma aflam
sprijinita de fluviul nomad
Niciodata n-am destramat amitirea mai lesne
ca-n clipa de impituoasa lumina
cand inspaimantata de frig
am cuprins cu 1000 de brate
gleznele focului sacru
Niciodata n-am plamadit in memorie
vreo alta relicva
sa-mi demonstreze ca totusi exist,
oglindindu-ma limpede
chiar si-n ochii
celor ce azi ma tradeaza
[ Cezarina Adamescu- Mysterion]
Posted in romantism