nu stiu de ce traiesc cu impresia ca azi am facut un om tare fericit…si nu s-a bucurat din mult…ma refer ca nu a primit o masina/gagica/apartament…ci niste simple amintiri dintr-o vacanta…
ma uitam la acea persoana si dupa cum ii spuneam: parca era un copil in ajunul craciunul care asteapta cu nerabdare sa deschida cadourile primite de la mos craciun…mainile ii tremurau si ochii ii sclipeau…parca nici nu avea varsta pe care o are…a fost tare simpatic…
oare cati dintre noi mai stim sa ne bucuram de lucrurile marunte…de lucrurile alea pe care le vedem zilnic si nu le bagam in seama?
cati dintre noi mai stiu sa se bucure de un cadou mai putin consistent…de o carte, de o simpla vedere, pliant sau chiar si un breloc…
oare am ajuns sa fim atat de lacomi incat sa nu ne mai uitam la maruntisuri?
niciodata nu am cerut cadouri marete…nici nu vreau sa primesc…tot ce vreau este sa stiu ca atunci cand o sa am nevoie de un umar pe care sa plang sa nu fie nevoie sa cer, atunci cand o sa vreau sa sun pe cineva sa am pe cine suna…
de ce trebuie sa luam un cadou mare?impresionam in vreun fel?
cum?
pe cine?
prietenii falsi?
ipocritii?
Posted in