Aseară am avut o zi destul de ciudată. A venit o prietenă de-a mea la mine şi ne-am dedicat câteva ore unor jocuri şi apoi pentru a ne plânge de milă una alteia.
Printre “subiectele interesante” se aflau şi cele cu privire la cum am reuşit să ne…”screw up” vieţile. Alegerile proaste ne-au urmărit de când ne ştim, adică de vreo doi ani.
De la simplul loc de muncă şi până la băieţii sau prietenii din viaţa noastră. Atât ea cât şi eu am ieşit din nişte relaţii care ne-au măcinat interiorul suficient cât să ne dăm seama că încă nu am ajuns la acel stadiu al maturităţii.
Stăteam şi ne întrebam cam pe unde am greşit când am luat acele decizii proaste. Răspunsurile veneau ca pe bandă rulantă şi niciunul nu suna a “este doar vina lor”. Cred că amândouă suntem atât de orgolioase încât am refuzat să plângem una pe umărul celeilalte. Se citea tristeţea din ochi, dar atât.
Cred că starea asta a fost amplificată de …una dintre veştile primite.
Cineva mi-a spus la un moment dat că este timpul să îmi fac ordine în viaţă, să o iau de la zero cu tot, să şterg amintiri sau mesaje care să îmi amintească de lucruri ce nu trebuie reamintite, să învăţ să retrăiesc.
Cu greu m-am abţinut în acel moment să nu plâng pentru că eu încă nu am ajuns persoana care să uite trecutul, să uite toate momentele acelea frumoase din viaţa mea. Şi cum unele sunt frumoase altele sunt dureroase şi…
Într-un final încep să cred că există pe undeva un râu plin de fericire şi unele persoane l-au descoperit şi îl ţin secret…
Posted in
Aiurea.
Nu e nici un rau niciunde. E doar ziua de azi si ce ne ofera ea. Amu, luam dupa cum ne pricepem fiecare. Iar ce e in spate nu trebuie sters. Trebuie luat, sters de praf si admirat din cand in cand, ca sa invatam din greseli si sa ne bucuram de clipele frumoase.
Eu nu sterg nimic. Sunt unde sunt pentru ca am dat cu capul in zid, am iubit, am suferit, am papat inghetata, am pierdut tot, am reinviat…. daca uit, ma uit pe mine.
usor de zis, un pic mai greu de facut. eu am o problema de foarte multa vreme: nu pot sa invat din greselile din trecut…sau mai bine spus nu vreau sa invat din greselile din trecut. si cred ca din aceasta cauza o si dau in buchii atat de des…zic si eu
Subscriu la comentariul lui Darael si adaug o chestie pe care mi-a zis-o cineva, auzita de la altcineva, ambii oameni demni de atentie: “I have a line which I never cross. You should have one too”. Presupun ca asta e reteta. Sa ai un ax pe care sa pivotezi. Faci ce te taie capul dar sa ai un punct de reper.