Cum stăteam eu aşa fată cuminte şi curăţam cada mi s-a aprins un beculeţ. Relaţiile- de obicei alea de lungă durată. Cum stăteam aşa şi ştergeam cu spor duşul mă gândeam la care pe care iubeşte mai mult într-o relaţie. Să nu îmi spuneţi că amândoi au sentimente egale că nu cred asta.
Cine sună primul mai des? Cine vine cu invitaţia, cine spune “te iubesc!” prima dată. Sunt lucruri care par nesemnificative, dar…nu ştiu…parcă au şi ele rostul lor acolo.
Pe mine una m-ar deranja să fiu mereu cea care vine cu ideile, care îl sună sau care îi spune “te iubesc!” [ciudat este că nu am mai zis asta de multă vreme]. Am văzut femei care se plâng că bărbatul nu mai este pe aceeaşi lungime de undă ca şi ele, care vor să fie alintate ca la început sau să le pupe picioarele bărbaţii. Am văzut bărbaţi care se plângeau că prietenele nu se mai aranjează ca în trecut, că parcă s-au cam îngrăşat sau care nu le mai fac anumite pofte. Adevărul este că pentru mine relaţiile mereu au fost nişte subiecte multe prea complicate, uneori îmi vine greu să găsesc răspuns şi la întrebările din relaţia mea. Şi da, eu îmi complic cât pot de mult viaţa şi implicit relaţia.
Cineva mi-a spus că îl iubeşte pe prietenul ei, dar că din când în când mai flirtează cu câte unul şi că pe prietenul ei nu îl deranjează acest aspect. Băi sinceră să fiu pe mine m-ar cam deranja să aflu că prietenul meu flirtează cu altele. Adică ori cu mine ori deloc. Şi probabil că din cauza unor reguli uneori prea stricte se rup unele relaţii.
Vrem libertate, dar pe de altă parte nu vrem să oferim libertate partenerului.
Întotdeauna într-o relaţie unul o sa aducă mai mulţi bani decât celălalt, o să aibă mai mult timp liber, o să facă mai multă curăţenie sau cumpărături, o să aibă factura de la telefon mai mare.
Pe de o parte mi s-ar părea extrem de plictisitoare şi monotonă o relaţie fără aceste inegalităţi şi compromisuri, fără un “bă ce mă enervezi!” sau “nu mai ţipa!” sau “mă doare capul , nu am chef azi.”
Trebuie să recunoşteţi că toată chestia asta este cu du-te – vino. Ne punem în balanţă părţile pozitive şi părţile negative. iar de cele mai multe ori părţile mai puţin roz câştigă.
Eu recunosc cu mâna pe inimă că am iertat multe lucruri- nu neapărat în relaţia din prezent, ci în relaţiile din trecut. Vedeam relaţia ca fiind cel mai frumos lucru şi refuzam să accept că el este “golănaş”, că nu mă sună când îmi promite sau că azi “e prea ocupat”.
Pentru că acceptăm aceste compromisuri? Suntem noi cei care suntem puţin mai jos decât partener? Sau suntem atât de slabi încât în momentul în care spune: “nu îţi convine, pa” renunţăm să ne mai eliberăm “tăuraşul” din suflet?
Posted in esenta, infectii ale societatii, mistere, noi, noi doi, reguli, romantism, zilnice | 7 Comments »
În seara asta am descoperit nişte oameni minunaţi, oameni care m-au suţinut şi m-au făcut să zâmbesc…şi pentru asta le mulţumesc!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Bomv-6CJSfM]
Hai să spunem că ziua de azi nu a fost cea mai grozavă pentru mine. Nu ştiu de ce, dar se pare că nu pot fi mereu cu zâmbetul pe buze.
În seara asta vreau un film lacrimogen şi un pahar cu vin.
Şi mâine este o zi
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qGWNPfJQ6HQ]
Merci Marius:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=D5g-xqzfFy4]
Cum spuneam zilele trecute: căţeluşa mea e o nebună. A reuşit să ajungă în ţarcul porcuşorilor de guineea…mai grav e că se joacă cu puii, dar mama lor [a.k.a Gogoşica] o cam compostează şi nu o lasă ;))
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=s4A9wd6q5d8]
Presupun că puţine sunt persoanele care aseară au preferat să facă altceva decât să se uite la meciul Steaua- Dinamo. Eu, din păcate, duminică seara nu aveam o activitate mai interesantă aşa că am zis să văd şi eu “valorile forbalului românesc”.
Să îmi fie cu iertare, dar oamenii ăştia habar nu au de ce înseamnă un meci de fotbal. Au jucat infect. Pase prea lungi, coate, jucat teatru [“chemaţi arbitru! X-ulescu mi-a rupt o unghiuţă!”] şi multe alte lucruri care să NU ţină de fotbal. La urma urmelor nici nu credeam că o să fie un meci care să mă facă să storc o lacrimă de fericire că în sfârşit s-au trezit şi ai noştri să joace mai normal. Dar m-am înşelat.
Stau şi mă gândesc la suporterii, la fanii înfocaţi dacă după chestia asta o să se mai uite la meciurile noastre. Trebuie să fii puţin masochist, asta ca să nu zic nebun, să te mai uiţi la panaramele astea numite fotbalişti. Până şi eu când eram mică jucam mai bine fotbal decât ei…dar na! La noi ca la nimeni.
O altă chestie cu care nu mă pot împăca foarte bine: suporterii. De ce trebuie să te porţi ca ultimul “homo sapiens” în tribune. Crezi că dacă îl înjuri pe ăla de peste drum eşti mai bărbat? Sau “fotbalistul” o să îţi rămână recunoscător? Tu, suporterule, în faţa unui fotbalist eşti un NIMENI, UN ZERO. Atitudinea ta de “ridicare către divinităţi” a unui cap pătrat cu sute de mii de euro salariu nu o să îţi pună nici pâine pe masă şi nici vreun loc de muncă bine meritat. O să dai vina pe viaţă, pe alţii, dar nu pe tine ca eşti redus mintal şi îţi petreci viaţa idolatrizând un analfabet.
Dar…la urma urmelor cine sunt eu să îmi dau cu părerea,nu?
De cand ma stiu am fost total paralela cu tehnologia. Adica : de la calculatoare pana la un simplu stick. Azi m-au trecut toate emotiile cand calculatorul la care ma aflam incepuse sa o ia razna. Deja imi spuneam: al doilea calculator stricat. Am jurat ca nu o sa imi mai bag nasul pe unde nu imi fierbe oala, dar cum eu zic, tot eu aud si as putea spune ca degeaba.
Incepusem sa fac cateva rugaciuni in speranta ca nu i-am stricat calculatorul fratelui. L-am repornit- din nu stiu ce motive s-a inchis de nebun singur…va jur ca eu nu i-am facut nimic rau 😀 . Dupa ce l-am repornit am inceput sa imi rod unghiutele din dotare sperand ca v-a porni si nu imi v-a da iar un mesaj din acela scris in chineza si ca o sa ascund mica belea in care m-am bagat.
I-a luat aproape 5 minute sa porneasca, dar acum merge bine si nu mai da niciun mesaj ciudat. Deci e clar: NU IMI MAI BAG NASUL PE UNDE NU IMI FIERBE OALA CA EU SIGUR STRIC!
Ce invatatura tragem de aici:
eu: sa nu o mai fac pe informaticianul
voi: niciodata sa nu ma lasati sa va umblu prin calculator ca sigur vi-l stric.
Nu o sa mai raspund la lepse pentru o perioada. In ultimele luni am primit mult prea luni si nu vreau sa imi transform blogul intr-un loc de raspuns la lepse 😀