Archive for August, 2009
Ca în fiecare an există câte un concurs care să ne arate câte porcării se pot face în ţara asta. Acum a fost Mamaia 2009.
Nu m-am sinchisit să îl urmăresc, dar am fost pasionată să aflu cine a câştigat şi ce a câştigat.
Ete şi lista:
Marele câştigător al Festivalului Mamaia: Alexa (Olga Fesenco). Olga va pleca spre casă cu un autoturism Skoda Fabia.
La Secţiunea Interpretare s-au acordat cinci premii în loc de trei:
Locul 1: Loredana Ciobotaru
Locul 2: Cristina Avasiu şi Renata Tolvai
Locul 3: Cristina Bondoc şi Alin Ignat
n cadrul Secţiunii Creaţie nu s-a mai făcut diferenţierea între locurile 1, 2, 3 şi 4. Patru dintre compoziţii au câştigat locul 1. Câştigătorul nu a mai plecat cu 1.500 de euro, ci doar cu jumătate din această sumă, deoarece premiile totale în valoare de 3.000 de euro s-au împărţit în mod egal celor care au ocupat locul 1.
Locul 1: “Vino măcar în vis” – Compozitor, textier, interpret: Mircea Romcescu
“Tu nu vezi cerul” – Compozitor: Andrei Tudor, Textier: Andreea Andrei, Interpret: Pasha (Alexandru Parfeni)
“Vreau doar iubirea ta” – Compozitor: Adrian Romcescu, Textier: Dana Dorian, Interpret: Adriana Vlad
“Prin ochii tăi pot visa” – Compozitor: Cristian Faur, Textier: Dana Dorian, Interpret: Paula Seling
Premiul Teo Peter – Trupa Big Deal – “Te strig”
Premiul special pentru creaţie – Clip video – Tony Tomas şi Trupa Cross
Premiul special pentru interpretare – Maxi single – Loredana Ciobotaru
Premiul Societăţii Române de Radiodifuziune pentru interpretare – Daniela Cojocaru
Premiul Societăţii Române de Radiodifuziune pentru creaţie – “Te-am ales pe tine” – Compozitor: Ivan Caragia, Textier: Daniela Doroftei, Interpret: Ivan Caragia
Premiul Tv Neptun – “Cine-ţi cântă” – Compozitor: Marius Moga, MIhai Coporan, Textier: Mihai Coporan, Dalma Kovacs, Andra Ciubotaru, Interpret: Dalma Kovacs
Premiul Mădălin Voicu şi al Fundaţiei Internaţionale Ion Voicu – Nicuşor Constantinescu – Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa în semn de recunoaştere şi preţuire pentru promovarea muzicii interpretative româneşti
Premiul Presei – Larisa Ciortan.
Sinceră să fiu nu mi-a plăcut deloc câştigătoarea marelui premiu, dar na…poate ceilalţi au fost sub nivelul mării, dacă pot spune aşa.
Desigur ca în fiecare an au existat oameni care s-au răţoit ca nişte curci bete. Unul dintre participanţi a fost Naomi- mereu am o problemă cu această persoană: fac referire la ea ca la o femeie sau ca la un bărbat?
Dezamăgit/ă că nu a luat niciun premiu a început să înjure ca la uşa cortului, ameninţând şi făcând mare scandal. Pfiu!
După ce acum două zile îl pupa în cur pe Mădălin Voicu azi toată chestia s-a întors la 180 de grade. Acesta/ aceasta a început să ameninţe că îi târăşte pe toţi pe la OTV ţi că o să îi facă să regrete că nu l-au/au ales/o câştigător/câştigătoare.
Să îmi fie cu iertare, dar cred că altfel nu se putea face observat/ă. La urma urmelor, este printre singurele persoane din showbiz-ul românesc care s-a lansat datorită scandalurilor în care a fost implicat/ă. Astfel că, cei care s-au ocupat de acest concurs trebuiau să se aştepte la o asemenea reacţie.
Nu înţeleg de ce a preferat să apeleze la OTV. Cumva domnul DD Senzaţional l-a plătit/a platit-o ca să se orienteze către el?
Anul acesta mă mai aştept ca la Cerbul de Aur să iasă un scandal aproximativ la el….că la preselecţia pentru Eurovision…Dumnezeu cu mila…în fiecare an se răţoiesc pe puţin 5 persoane.
Asta este!
Trăim în rromânia, ţara concursurilor cumpărate.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-P6buGd5dBA]
By P
Într-o lume
perfectă în gândurile sale
se naşte un ateu,
un ateu
care nu vede
cât de
nesemnificativă
e
perfecţiunea.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=l-_ZywDWRK8&feature=fvst]
IEEEEIIII am făcut rost de toate albumele Amy Winehouse 😡
Un lucru pe care îl văd în fiecare zi la şoferi este lipsa centurii.
Înţeleg că în Bucureşti nu poţi merge cu o viteză nemaipomenit de mare, dar…
Azi, când veneam de la cumpărături, din 30 de şoferi numai 5 aveau centura de siguranţă. Din cei 5 3 erau femei.
Am văzut un tip care avea pe locul din spate un copil de vreo 3 ani, dar asta nu îl determina să fie mai atent sau să nu se bage total aiurea. EEHHH !!! Românul!Să nu mai spun că îi lipsea cu desăvârşire centura.
Niciodată nu o să înţeleg de ce nu îşi pun unii centura. Poate că este un lucru total “uncul” sau poate că nu se potriveşte cu rochiţa domnişoarei, dar să fim serioşi acum. Este unul dintre cele mai sigure lucruri din maşină. Eu îmi pun centura inclusiv când stau în spate, deeeşi rar stau în spate din cauza unui oarecum rău de maşină.
Revenind la subiect. Ce este atât de complicat ca atunci când te urci în maşină să îţi pui centura?
Mă uit la maşina părinţilor mei care, atunci când nu îşi pune şoferul centura, începe să ţâuie insuportabil.
Eu aş face o maşină care să ţâuie sau se opreşte atunci când cei din maşină nu au centură.
Ne mirăm de ce tot mor ăştia prin accidente…simplu: NU AU CENTURĂ! Nu spun că este sigură 100% , dar îţi oferă un minim de siguranţă.
Prefer să am o vânătaie pe piept decât un nas spart sau alte daune feţei.
De când am blog mi s-a întâmplat să primesc tot felul de mesaje mai mult sau mai puţin jignitoare. De multe ori mă deranjează când văd câtă răutate, invidie şi prostie poate exista într-o persoană.
“P” îmi spunea să îmi scot dex-ul de cuvinte “parfumate” şi să le răspund astfel încât să nu mai comenteze vreodată. Eu, din păcate, nu mă pot coborî la acel nivel pentru simplul fapt că nu îmi place să răspund cu aceeaşi monedă.
Cineva mă întreba de ce tot cenzurez unele comentarii. Răspunsul este unul simplu: PENTRU CĂ POT, parcă aşa spunea VisUrât,nu? Este blogul MEU şi fac ce vreau cu el.
Nu te obligă absolut, dar ASBOLUT NIMENI să mi-l citeşti, aşa cum nici eu nu sunt obligată să îţi citesc injuriile. Trebuie să accept şi criticile, dar le accept, le accept pe cele care au un rol contructiv asupra mea. Aşa cum Ioana sau Laura le au asupra mea. Numai eu ştiu de câte ori m-au apostrofat amândouă, dar au făcut-o fără să mă jignească sau să folosească cuvinte mai puţin demne de o femeie.
Am primit azi un mesaj care mi-a scos piticii războinici la înaintare.
Dragii mei, vreau să vă explic ceva(sau eSplic): eu mereu am fost adepta muncii. Nu mi-a plăcut să trândăvesc. Nu aveam un loc de muncă, stăteam acasă şi făceam de mâncare, curăţenie, cumpărături, spălam şi multe altele. Deeeci nu stăteam cu cracii la soare sperând să vină marele miracol şi să mă salveze.
Când i-am povestit lui “P” despre minunatul mesaj cum că eu aş fi ultima duduie de pe centură şi datorită banilor “câştigaţi prin muncă onestă” am plecat în Franţa mai avea puţin şi venea special în ţară şi cotonogea persoana respectivă. Sunt de părere că nu am greşit cu nimic muncind cu zecile de ore să îmi permit să îmi clătesc ochii cu puţină civilizaţie.Şi că m-am mândrit cu acest lucru. Nu regret că am făcut acest lucru.
Un alt aspect care văd că a ajuns să deranjeze pe mulţi (adică vreo 2 persoane): iubiţii mei. Cu cine am fost, cât am fost şi ce am făcut cu ei.
Singura persoană care ştie TOATE detaliile este prietenul meu. I-am spus verde în faţă tot şi nu s-a simţit deloc deranjat de aceste detalii privind trecutul meu. Tind să cred că suntem toţi oameni şi că greşim cu toţii,nu? Nu mi se pare normal să fiu judecată pentru nişte greşeli pe care le-am făcut în trecut şi pe care am avut grijă SĂ NU LE MAI FAC!
Că am avut şi eu hormoni plecaţi cu pluta este partea a doua, dar consider că la 24 de ani nu îmi mai permit să mă port ca o copilă bătută în cap. Aş vrea să pot crede că există măcar un strop de raţiune în fiecare dintre noi, o raţiune care nu ne face să ne purtăm ca la clasa a doua.
DA! OKEY! Nu sunt de acord că X-ulesc mă înjură sau Y îmi spune că am un blog de rahat, dar nici să le dau educaţie nu pot. DAAAAAAAAAAAAAARRR!!! Pot face un singur lucru: Să le cenzurez comentariile. Cui nu-i convine e liber să apese pe X-ul de sus şi să nu mă mai citească. Nu caut să am mii de vizitatori, vreau o mână de oameni care să mă respecte aşa cum şi eu îi respect pe ei.
O seară plăcută în continuare!
Posted in d'ale muncii, esenta, familie, infectii ale societatii, noi, P, reguli, zilnice | No Comments »
Cum stăteam eu cuminte la interviu şi ascultam, după cum a spus tipul de la interviu Mihai, “poezioara” am avut plăcerea de a cunoaşte şi nişte oameni noi.
Toţi erau studenţi şi printre primele interviuri. Oameni şi oameni, dar am văzut nişte lucruri care m-au cam…deranjat, dacă pot spune aşa.
În primul rând: el şi ea au venit împreună la interviu. Ea a fost respinsă după prima probă, el nu. După vreo oră, după ce am terminat şi a doua probă vine tipul la Mihai şi îi spune că prietena sa nu mai are chef să îl aştepte aşa că l-a rugat să abandoneze interviul. Tipul cuminte a ascultat-o şi a renunţat. Ciudat e că tipul era printre favoriţi,dar na…ata ete.
O altă chestie care m-a frapat a fost faptul că mulţi au renunţat pentru că aveau mult prea multe responsabilităţi, iar salariul nu era de peste 20 de milioane. Ştiu că este greu ca să ai multe responsabilităţi şi un salariu deloc de director, dar decât să stau acasă…mai bine nu.
M-am enervat să văd oameni care fug de muncă, m-am enervat să văd oameni care să spună: “bă…au ai mei bani, deeci nu mă interesează aşa de mult postul”. De ce vii atunci dacă mami şi cu tati au bani şi te pot ţine până la 100 de ani? De ce îţi strici timpul pe un interviu când ai putea să stai la salon.
O altă chestie care m-a frapat a fost faptul că încă mai sunt oameni care nu ştiu să folosească un calculator…un tânăr de 20 şi ceva de ani nu ştie să folosească word-ul sau excel? Dumnezeule mare!
Per total? Mă bucur că am fost prima selectată după terminarea interviului şi că în sfârşit o să scap din punct de vedere financiar de mămica şi de tăticu.
M-am angajat. De marţi încep trainingul. Salariul este mulţumitor, cât să îmi permită să îmi fac micile pofte de zi cu zi. Astfel că îmi voi permite să strâng bani şi să plec la anul în Egipt aşa cum mi-am dorit de multă vreme.
Ca în fiecare vară apare câte un nou trend în modă. Niciodată nu am reuşit să ţin pasul, dar anul ăsta moda a luat-o razna rău de tot. CUM? Nu ştiţi despre ce vorbesc? Ruşine să vă fie! Vorbesc de acele cizmuliţe croşetate.
Cizmuliţe care stau frumos în picioarele piţipoancelor. Eu una recunosc că nu înţeleg câtuşi de puţin moda asta. Poţi să mă împuşti, să mă dai cu capul de pereţi, dar nu mă poţi face să înţeleg de ce o persoană sănătoasă la cap ar purta aşa ceva. Trebuie să fii puţin redus mintal să îţi maltratezi în halul ăsta picioarele.
Bă înţeleg că se poartă, dar dacă la anul, pe vremea asta, o să se poarte cojocul sau blana? Voi fetelor o să purtaţi aşa ceva că nu vreţi să fiţi de râsul lumii. Ce mama naibii?! Te îmbraci după cum dictează un tip gay şi deloc după cum te simţi tu bine…că deh! Ăla ştie mai bine.
Recunosc că şi eu îmi mai cumpăr haine care să fie în toi cu moda, dar nu fac din asta o pasiune: nu mi-aş lua niciodată ochelari din ăia ca de libelulă sau cizme croşetate.
Dar ce ştiu eu,nu?
Acum vine curiozitatea: o să le purtaţi şi la iarnă?
L.E: 