Archive for July 7th, 2009
Posted in Zilele trecute m-am revăzut cu “P”. Avea acelaşi farmec şi aceeaşi tandreţe cu care mă cucerise în copilărie. Îmi pare atât de rău că nu i-am acceptat “cererea de prietenie” atunci când mi-a fost oferită…eram prea mică, prea speriată de lume. Am mers la o terasă şi parcă fără să mă întrebe a comandat sucul meu preferat. Pe moment m-a bufnit râsul, dar ochii lui mi-au dat de înţeles că…nu este chiar momentul să râd.
A început să îmi povestească de ultimele chestii din viaţa lui…chiar îmi era dor de asta, să stăm şi să povestim cele mai stupide lucruri. Cel mai…jenant moment a fost când a venit o vânzătoare şi i-a zis : “un trandafir pentru iubita ta?”. Eu deja eram toată roşie în timp ce la el roşeaţa îşi făcea apariţia în obraji. Am refuzat-o spunându-i că sunt sora lui şi că ne aşteptăm partenerii. Când a plecat P s-a uitat la mine şi a râs ca un copil. Rar îl văd făcând asta. De obicei, el este ăla sobru, cu o figură serioasă.
De când îl ştiu pe P? De mulţi ani, nici eu nu mai ştiu sigur, dar ştiu că el a fost cel care m-a ţinut în braţe când am plâns prima şi ultima dată pentru un băiat, că el mi-a oferit batista când am condus-o pe ultimul drum pe bunica mea sau când m-am certat prima dată cu… L-am găzduit în casa mea când a plecat de acasă din cauza certurilor stupide cu ai lui. Şi l-am învăţat că femeia de lângă el trebuie preţuită cu orice preţ.
“Te-am iubit ca un puştan.”
“Te-am iubit ca pe un frate.”
Astea au fost singurele cuvinte legate de ceea ce a fost între noi.
Mi-a spus că o să plece în curând în afara României. Nu m-a încântat ideea de a fi departe de el, dar este vorba de viitorul lui. I-am zâmbit şi i-am spus: “promit să te vizitez în vacanţe.”
Acum îşi face bagajele. Am vrut să îl conduc la aeroport, dar m-a refuzat. Ştie că o să plâng la plecare…nu a fost niciodată o persoană sentimentală sau căreia să îi placă despărţirile.
Mi-a promis că îmi va scrie câte un mail în fiecare zi să îmi povestească…
O altă prietenie care va dispare în timp…
mai puţin creier. Zilele trecute în plictiseala mea am dat peste un filmuleţ cu o emisiune, mai exact cea a lui Morar. Toate bune şi frumoase până când în prim plan apare o duduie: Roxyyyyy Maneliiiisssssstaaa. Mare e grădina ta doaaamneeeee!!!!!!!!!!
La început am zis: eeh încă una care se dă mare vedetă. Asta până a început să cânte sau mai bine zis până a început banda să cânte. Mulţumesc doamne că nu mi s-au spart termopanele :))
Băi băieţi fetiţa aia cântă behăie în ultimul hal. Pe lângă acest lucru cred că persoanele care i-au înregistrat albumul au cam făcut mişto de ea. Miştouri în ultimul hal. Nu că aş fi afectată de chestia asta, doamne fereşte! Dar eu nu înţeleg un lucru: de ce dracu o mai cheamă ăştia pe la emisiuni? Şi de ce se duce ea la emisiuni? Oare nu se simte puţin cu musca pe căciulă că TOŢI, dar efectiv TOŢI îşi bat joc de ea? Probabil că intră în categoria aia de oameni cărora trebuie să le desenezi ca să se prindă de aşa ceva :))