Sta singur pe un scaun in autobuz…pierdut in gandurile sale…in amintiri prafuite de vreme.
Poarta o palaria si o esarfa. isi framanta mainile si se gandeste daca mai inseamna ceva pentru cineva…orice pentru oricine. poate cu multa mandrie medalia primita. este singurul lucru care ii mai aminteste de razboi, este singurul lucru care nu l-a parasit. sta acolo prinsa in piept.
respira greu…sta, se uita pe geam si isi aminteste de toti anii care au trecut pe langa el…probabil ca fredoneaza in minte o melodie din tineretile sale…pe unul dintre degete troneaza un inel mare de aur..totusi anii nu l-au uitat si incet incet isi pun amprenta
sta drept pe scaun…nicio cuta pe hainele lui…se mandreste cu costumul sau
poate doar asa cineva il mai intreaba cum a fost in razboi. sigur a fost la vot. sigur isi doreste o schimbare…se simte in privirea lui…in atitudinea lui.
Posted in