Spre rusinea mea am vazut azi cum un tip fura dintr-un magazin…stateam si ma uitam la el, iar respectivul, fara nicio jena baga prin ghiozdan gume si toate alea.
Initial m-am gandit sa anunt paza de la intrare, dar apoi m-am oprit. M-am panicat…pur si simplu am ramas in fata magazinului fara voce. Cum ar fi sa il denunt pe ala…si apoi? O sa ii dea drumul, iar mai apoi sansele ca el sa dea de mine sunt egale cu…0 o sa spuneti voi, dar eu zic ca sunt mult prea mari. Asa se intampla de fiecare data: de ce iti este frica nu scapi. Si eu nu as fi scapat…
Mi-am amintit de o faza cand am incercat sa o fac pe buna samariteana si sa ajut pe cineva. La 2 zile dupa am fost atacata pe strada de raufacatorul cu care o facusem pe eroina. S-a ajuns la politie, cu amenintari…ma rog…ideea este ca de atunci merg cu spray-ul paralizant in buzunar. Sunt perfect constienta ca daca este sa ma atace unu’ de la spate nici dracu’ nu mai scoate ala din buzunar. Ata ete! Imi este frica de astfel de personaje. Asa cum mi-a fost frica sa stau in Regie- desi acum cred ca este una dintre cele mai sigure zone din Bucuresti, imi este frica sa merg prin centrul Galatiului…
Am devenit obsedata de ideea ca poate iesi din boscheti un idiot care sa scoata cutitul, sa il bage in tine si gata…atat a fost…
E ciudat sa traiesti intr-o astfel de lume…si aceeasi teama o iei cu tine peste tot. In Paris eram mereu cu ochii in 4 si pe strazi pustii ma gandeam ca se va lua cineva de mine . Din fericire nu exista asa ceva. Erau oameni in zone mai retrase, pe stradute mai laturalnice, dar nimeni nu iti spunea nimic, nu se luau de tine…putea fi si ora 23.00 intr-o zona gen: Obor cu muuuuuuuuulti negri stransi intr-o gasca… si unul nu s-a luat de mine. Ai fi vazut asa ceva si la noi? Eu nu cred.
Posted in