Aproape de fiecare data cand cobor din RATB se intampla sa fie FIX in dreptul usii o doamna trecuta de o anumita varsta. Pozitionata strategic cat sa nu permita coborarea din autobuz, dar sa poata gasi un loc pe scaun. Nu doar o data am fost lovita de asemenea personaje.
Initial le-am ignorat, dar acum?! Scot coatele la inaintare si lovesc cu buna stiinta si cat mai tare tot ce se pune in calea mea. Nu mai stau sa negociez, sa imi cer scuze, sa ma dau la o parte. Esti nesimtit si nu stii reguli de bun simt? Hai sa spunem ca am aflat ca am niste coate cam ascutite.
O mamaita pe care o lovisem destul de tare a inceput sa tipe la mine ca am lovit-o si bla bla bla. In mare parte se dadea ranita. Replica mea? Nu este vina mea ca stai ca vita in fata usii si nu ma lasi sa cobor. Suporta consecintele propriilor actiuni. Soc si groaza s-a citit pe chipul “doamnei”. Probabil ca nu se astepta ca eu sa am vreo reactie sau sa incep sa imi cer scuze. OH Doamne cat s-a inselat. Nu mi se pare normal sa ajung eu sa imi cer scuze pentru nesimtirea altora. Probabil ca in trecut as fi facut asta, dar acum….Hai sa spunem ca nu mai merge asa.
Eu nu stau niciodata in dreptul usii, astept sa coboare toata lumea si ma asigur ca nu a ramas vreun ratacit prin RATB care a uitat sa coboare. Prind loc jos bine, nu prind? La fel de bine. Nu te simti lezat cand ma iau de tine ca ignori regulile de bun simt. Prostia/nesimtirea/nepasarea costa. Mult! Gen niste coate. Nu o sa ma apuc acum sa dau educatie unor oameni care au trecut prin viata ca …
Asa ca stimate “doamne” daca doriti sa nu mai fiti lezate de “nesimtita” de mine va recomand sa va purtati corespunzator.
Va pupa,
Cire
Posted in Uncategorized