Eu sunt o persoană uneori mai ciudată aş putea spune. Mai ciudată decât majoritatea cred. Unul dintre piticii mei speciali de la cap este “spaţiul personal”. Şi când zic asta nu mă refer la umblatul prin lucruri, geantă sau alte minunăţii, ci la distanţa pe care o păstrez faţă de oameni. Am o mare problemă cu oamenii care îmi invadează spaţiul personal. Am o problemă cu oamenii care se apropie mult prea mult de mine fără să le permit asta.
Nu doar o dată mi s-a întâmplat ca diverse persoane să treacă peste limita permisă şi asta nu a făcut decât să mă irite, să mă scoată din pepeni… la propriu. Eu permit cu greu oamenilor să se apropie de mine pentru simplul motiv că nu sunt genul de om care să accepte pe oricine lângă mine.
S-a întâmplat la un moment dat să “pătrundă” cineva în spaţiul meu personal fără acordul meu. Reacţia mea? Am fost atât de iritată încât persoana repectivă s-a speriat. Ştiu! Sunt ciudată! Dar nu îmi pasă! Ţin mult, ba nu, ţin enorm de mult la spaţiul meu personal şi tind să devin antisocială dacă îmi este depăşit spaţiul.
Posted in esenta, infectii ale societatii, noi, reguli, zapaciti, zilnice | Tags: cu si despre spatiul personal
Mie mi s-a intamplat rar, dar este neplacut. In general sunt persoane care vin si stau in sufletul meu la nici 20 cm in picioare, langa mine. Dau un pas inapoi, si ele dau un pas inainte. Mi se pare hazliu una peste alta, nu reactionez prea evident (dar depinde si cine face asta)
Eu le zic: tu nu ai auzit de spatiul personal??? Corect: depinde si cine se apropie de tine. Ca daca vine o persoana pe care nu o suporti nici in momentele in care respira….
Parafrazându-i pe cei din Star Trek, cire – the final frontier 🙂
@Alexandra: hazliu într-adevăr :-))
Ha ha ha! Not funny!!!!!
http://9gag.com/gag/6877728
:)) Asta ar trebui sa faci!
=)) buna idee!
Bine ai venit pe la noi!
Pfuaiiiii genial postul de pe 9gag! 😀
cred ca o sa incerc si eu o data asta :))) sper doar sa nu se interpreteze :))