Nietzsche a murit

Se apropie vertiginos sesiunea. Toate bune şi fumoase îmi zic eu în minte…asta până mă gândesc la proiectele pe care le am de predat. În ultimele 3 zile am trecut printr-un stres de neimaginat…aşa îmi trebuie dacă le las pe toate pe ultima sută de metri. Psihicul meu ieri a cedat şi am început să plâng. Pur şi simplu nu am mai rezistat. Mă îngrozeşte ideea că nu o să am timp să le fac pe toate…şi totuşi…
Azi dimineaţă am vrut să mă ridic din pat…am eşuat lamentabil. Simţeam cum am pe tot corpul nişte greutăţi şi mă luptam cu ele. Am pierdut. După jumătate de oră am reuşit să deschid ochii în întregime. Nu am înnchis un ochi toată noaptea…m-am ales şi cu o problemă de sănătate care mă sâcâie în continuu.
Azi dimineaţă când m-am dus la baie m-am speriat de cearcănele pe care le aveam…m-am urcat pe cântar şi m-am albit…am slăbit5 kg în 3 zile. Nu cred că medicul ar fi încântat de asta, dar până nu termin cu minunatele proiecte nu o să îmi permit să dau prin bucătărie.
Mă rog să nu mai cedez psihic…sau fizic ca să reuşesc să termin. Săptămâna asta este cea mai cumplită…după aceea o să fie un pic mai “puţin stresant”… printre picături mai scriu şi pe blog…asta în cazul în care nu o să îl abandonez pe perioada sesiunii…sau mai bine zis până termin nenorocirea aia de licenţă.
Aprindeţi o lumânare la biserică şi pentru mine :))

No Responses to “Sictir”