Cum ar fi sa spui intr-o zi: da frate am fost si eu la viata mea ipocrit?
Cati ar avea curajul sa recunoasca asta?Jumatate din noi probabil ca s-ar face nevazuti la o asemenea intrebare…cat poate fi de greu sa recunosti ca macar o data in viata ai fost ipocrit?Chiar si fara sa vrei…
Eu recunosc…am avut la viata mea momente in care eram o ipocrita si jumatate…si ce?
Judecati-ma cum vreti, dar asta este adevarul…m-am lovit de curand de ipocrizia si nesimtirea unor persoane de am ramas cu oarecare sechele…si daca stau asa si ma gandesc nu m-a socat atat de mult faptul in sine, ci simpla magarie de a face totul pe fata…nu stiu cum sa explic sa inteleaga si prostul de rand…ideea este ca nu o faci pe marlanul cu surle si trambite sa afle toata lumea, ci mai finut asa…
Dar nuuuuuuuuu, nu frate!Nu s-a putut!Hai sa facem un circ ca la piata…sa ne ratoim ca idiotii si sa ne batem cu pumnii in piept ca : EU DOOM’LE????Ai innebunit?!
Mai grav, ca un fel de ciresica de pe tort, este ca toata ipocrizia, magaria si nesimtirea asta vin din partea unor fete…C’mon!!!E chiar lame sa ajungi sa faci ca o gasca beata…sa tipi in stanga si in dreapta cat esti de inocenta, cuminte si alte kkt-uri de genul…cand de fapt mintea ta este mai perversa si decat cea mai perversa minte existenta pe planeta asta.
Mi s-a acrit sa intalnesc astfel de persoane….care la urma urmelor sunt niste nenorocite…nu vreau sa mai iert pe nimeni de data asta!Am fost calcata pe bataturi prea multa vreme si am suportat prea mult ca sa mai inghit…
Vorba cuiva: EL, IPOCRITUL: NICIODATA!!!! NUMAI RESTUL LUMII!
Posted in