Posted in X s-a logodit, Y s-a casatorit, Z arata cel mai frumos zambet. Totul pe social media, dar oare cati au aceeasi viata in spatele camerelor foto?
Cand mi-am schimbat statusul din “intr-o relatie” in “single” telefonul meu s-a inrosit. -Cum adica v-ati despartit? Cum adica esti single? Ce s-a intamplat?
Dar pareati atat de fericiti. Tuturor le spuneam: doar paream.
La un moment dat cineva mi-a zis: Da-mi Doamne viata pe care o afisez pe social media si in viata reala. Si, din pacate, asa este. Din acest motiv am inceput sa fiu mult mai atenta la ce expun pe social media. In acest moment consider ca unele lucruri ar trebui sa le tinem pentru noi.
Sunt 100% sigura ca oamenii nu sunt la fel de fericiti in viata reala asa cum “se lauda” pe social media. Cati dintre noi ar admite ca nu sunt fericiti in fata altora? Ca ar prefera ca viata lor sa se schimbe pentru ca…X motive. Pe social media conturam o viata lipsita de griji, o viata lipsita de discutii aprinse. de frustrari, de dor. Inclusiv marile vedete fac asta. Zambesc larg si frumos in poze, iar in viata de zi cu zi traiesc mari drame.
La un moment dat ma gandeam: X are acel lucru, eu de ce nu il am? Y traieste nu stiu cum. Eu de ce nu pot? Dupa care am realizat ca in spatele acelui om se afla o batalie pe care o poarta poate si in aceasta zi. M-am obisnuit sa ma uit la poze si sa zic: ce dragut! Si sa merg mai departe. Sa nu mai existe in mine acea intrebare: eu de ce nu am?
Am inceput sa imi iubesc viata asa cum este: si cu bine si cu rele departe de social media. Acum conturile mele sunt invadate de pahare de la Cappuccino Story si, ocazional, poate altceva. Dar viata mea, realizarile mele, reusitele mele le tin departe de ochii curiosilor. Oamenii importanti din viata mea MEREU vor sti ce se intampla cu adevarat.
Sa stiti ca e cel mai misto sentimentul cand te vezi cu un prieten si ii vezi reactiile cand iti spune despre viata sa. Despre ce a reusit sa faca, despre iubirea vietii, despre lucrurile prin care a trecut.
Si totusi: o poza face cat 1000 de cuvinte? (scuzati cacofonia!)
Acum 2 ani viata mea s-a schimbat radical. Si cand zic radical nu exagerez cu nimic:
- am iesit dintr-o relatie de 4 ani
- mi-am schimbat jobul
- am schimbat orasul
- am schimbat casa.
Toate in decurs de 2 zile. A fost cea mai buna decizie pe care o puteam lua, dar si cea mai grea.
La 2 ani dupa acest pas ma bucur de toate schimbarile din viata mea. Si financiare, dar si cele care tin de mentalitate, de asteptati, de dorinte. M-am gandit ca este timpul sa fiu recunoscatoare pentru toate aceste lucruri. Mai ales ca Ianuarie a fost o luna destul de dificila pentru mine. Senzatiile tari prin care am trecut m-au imbatranit cu macar un an. Probabil ca, la un moment dat, o sa am puterea si nervii sa scriu si aici.
Sper ca urmatoare sa fie mai linistita. Nu de alta, dar nu e deloc amuzant sa incepi noul an ca si cand ai fi intr- un roller coaster. 2020 a fost un an nebun si va zic sincer ca nu mi-as dori sa retraiesc starile de atunci.
Am toate sperantele ca, dupa toate aceste schimbari, apele se vor linisti pentru mine. Sau nu! Nu as mai fi eu fara aceste senzatii tari.
Pana una alta P a avut dreptate. Totul e bine. Asa cum imi promite de fiecare data.
Va pupa,
Cire
By P
O sa treaca si asta! Iti promit!
Stiu ca iti vine foarte greu sa crezi asta, dar iti jur ca nici nu o sa iti dai seama cand a trecut. O sa fie o amintire mai putin frumoasa. Ai incredere in mine! Totul o sa fie bine!
Anul acesta a fost ceva aparte.
Credeam ca 2019 a fost un an dificil pentru mine, dar, se pare ca 2020 a fost la creme de la creme. Daca mi-ar fi spus cineva ca acest an o sa fie o lovitura sub centura pentru toata omenirea i-as fi ras in fata. Imi propusesem ca 2020 sa fie anul in care o sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut niciodata. Ce este drept “it delivered that”. Cine ar fi crezut ca o sa stam in casa cu lunile sau ca o sa purtam masti cand iesim din casa sau ca nu o sa ne mai putem vedea asa des cu prietenii. Ma bucur ca traiesc intr-o perioada in care tehnologia iti permite sa fii in contact cu oamenii dragi chiar daca sunt la departare, ca ai norocul de a lucra de acasa. Ma bucur ca, desi a fost un an greu, nu am fost atat de afectata de Covid cum au fost altii.
La fel ca 2019, 2020 s-a terminat in cel mai misto mod. Cand credeam ca totul se duce pe apa sambetei soarele a iesit pe strada mea si mi-a adus linistea si bucuria de care aveam mare nevoie. Privesc 2020 ca un an in care am invatat sa stau eu cu mine si cu gandurile mele. Un an in care am invatat cat sunt de norocoasa si ca, desi mi-a fost greu in unele momente, am iesit zambind din multe situatii. A fost un an stresant, dar, cu toate astea, am invatat cum sa “manage my feelings”.
Imi doresc ca si voua sa va fi adus macar 10% din ce mi-a adus mie. Ca, dincolo de stresul, supararile si agitatia asta, 2020 a fost un an frumos pentru voi si familia voastra.
Au trecut 35 de ani din viata asta. Si sper ca multi altii sa urmeze.
Pana acum ceva timp imi venea greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca am 35 de ani. Mi se parea o cifra fatidica, dar am realizat ca nu e dracul atat de negru. Unde mai pui ca eram si speriata de gandul ca o sa trec la o varsta asa de colorata nefiind implicata intr-o relatie. Acum realizez cat de fain e sa iti traiesti viata fiind inconjurata de niste oameni minunati! Si da! Exista viata in afara relatiilor :))
Ce am invatat pana acum? Am invatat cat de important este sa ai oameni de calitate in jurul tau, sa primesti si sa oferi respect. Am invatat ca sunt multe lucruri pe care nu le pot controla, ca sunt lucruri peste care pot trece mult mai usor. Am invatat sa imi ascult intuitia, sa spun ce am pe suflet, sa nu mai am asteptari nerealiste de la mine sau de la altii.
Am invatat ca este ok sa razi, dar e ok sa si plangi. Am invatat sa lupt pt valorile mele morale, sa nu mai plec capul de rusine, sa ascult si sa cer ajutorul cand simt ca nu mai pot.
Viata pana la 35 de ani mi-a adus cele mai frumoase cadouri, dar mi-a dat si cele mai valoroase lectii. Mi-a adus parca un buchet de flori cu de toate! De la trandafiri pana la ciulini, de la de la orhidei pana la cactusi. M-am bucurat de fiecare cadou si de fiecare lectie. Uneori a fost roz, uneori a fost negru. Cred ca este important sa luam lucrurile asa cum ni se dau. Sa luam ce este mai bine din fiecare situatie.
Si cel mai frumos si important cadou pe care il puteam in 35 de ani este am invatat sa ma iubesc pe mine!
Va pupa aceasta Ciresica de 35 de ani