Mi-as dori sa stiu ce am fost intr-o viata anterioara.

Cel mai probabil am fost pisica. Ador caldura si sa dorm. TOATA ZIUA!!

Urasc sa am dubii.

Si azi le-am avut pe cele mai mari. Sper doar sa fie doar in imaginatia mea.

Cred ca uneori Karma ma iubeste atat de mult incat imi vine greu sa cred ca exista.

Ultima perioada, sau mai bine zis ultima saptamana, a fost minunata pentru mine.  Si totul pentru ca am fost relaxata si am lasat lucrurile sa decurga intr-un mod normal

MULTUMESC UNIVERSULEEE!!!!!!!!!!!

Am planificata o vacanta in perioada iunie- iulie pentru Olanda, Belgia si Franta.

Ceva sfaturi?

Stiti cand ma plangeam ca stau prost cu imunitatea?

Ete dovada: dupa analize valoarea minima era 10, iar eu aveam 8. Ia de colea imunitate!

Este mai mult decat sigur!

Fiecare are viata ca un pliculet de ceai: unele mai dulci, altele mai energizante sau acrisoare.

Voi care credeti ca este aroma care va defineste viata?

Asta da intrebare

V-ati gandit vreodata sa mergeti la psiholog?

Si daca da, de ce ce?

Nu stiu cati  au stat si s-au gandit ce demoni se ascund in ei, dar sigura ca daca o sa facem asta macar o data in viata…pai cred ca va dati seama de continuare. De curand am pus pe o foaie toti demonii mei. Lunga lista. Prea lunga. Si cred ca asta m-a facut sa constientizez muuulte lucruri. Unele pe care cred ca refuzam sa le vad din varii motive.

La un moment dat cineva mi-a zis “stiu ce pot,stiu ce vreau” si asta m-a facut sa ma gandesc. Oare cu totii stim ce vrem de la viata? Lista mea cu TO DO avea niste pasi pe care i-am dus la bun sfarsit pana la 30 de ani: am terminat o facultate si un master, am un loc de munca bun si… atat. S-a oprit lista. Acum ma gandesc ce vreau mai departe si nu stiu. Pur si simplu nu stiu. Cred ca si voi v-ati aflat la un moment dat in viata cand pur si simplu nu stiati ce vreti mai departe.

Cea mai tare fraza auzita pana acum a fost: este timpul pentru o familie, copii, din astea. Am ras si totusi pentru o secunda mintea mea a zis: si daca…?

Nu ma vad “la casa mea”, nu ma vad cu un copil, nu ma vad legata pe viata. Dintotdeauna mi-a placut libertatea, mi-a placut sa nu dau explicatii si am preferat ca relatiile mele sa mearga pe principiul: iesi cu prietenii, iar daca te duci la alta nu ma mai vezi. Am preferat sa nu imi complic existenta luptand pentru cineva. La un moment dat a fost acel cineva (si poate ca inca mai este…cu siguranta inca mai este) dar…pai prea complicat sa scriu un articol despre asta. Este prea complicat pentru o persoana atat de comoda ca mine.

Imi amintesc de o discutie din facultate cu o prietena care imi spunea ca la un moment dat cineva o sa ma faca sa ma indragostesc nebuneste si ca o sa existe acel moment in care o sa imi doresc sa imi intemeiez o familie. Am ras! Nu sunt genul care sa se indragosteasca nebuneste sau mai grav, sa o arate. Sunt o persoana destul de dificila…rectific sunt o “iubita” extrem de dificila si cred ca este cel mai mare demon al meu. Faptul ca toate lucrurile care ma deranjeaza ma consuma pe dinauntru. Nu ma agit, nu ma enervez, nu trantesc, nu tip. Cred ca la mine vorba “stii tu care e problema” s-a implementat mai mult decat era cazul.