În plin duş mi s-a aprind beculeţul la o chestie: SILICOANE!
De ce femeile recurg la asemea metode? Cunosc pe cineva care şi-a pus silicoane şi este foarte încântată de noua schimbare a bustului. Eu una sunt anti. De ce? Pentru că fetele nu ştiu la ce se supun. Din păcate/ fericire pentru mine mama natură mi-a dat mai mult decât vroiam. Pe lângă un decolteu de multe ori admirat am mai primit şi dureri insuportabile de spate, haine foarte drăguţe, dar nu pe mărimea mea şi multe altele.
Recunosc că nu sunt mulţumită în totalitate de corpul meu, dar niciodată nu aş recurge la operaţii estetice. De ce?! Pentru că aş avea un corp străin în mine, pentru că asta sunt, pentru că aşa m-a lăsat natura. Nu mă apuc de nebună să modific ceva la mine doar pentru că nu îmi place acel ceva.
Ciudat sau nu- că veni vorba de jucatul cu mama natură- sunt de acord cu clonarea. De ce? Pentru că poate numai aşa se pot descoperi diferite tratamente pentru boli. Daaaarrr acum vine conştiinţa şi îmi spune: acele clone nu au sentimente?! De ce să moară pentru a face un bine altora?
De ce credeam în Dumnezeu/Allah/orice alt nume dat lu nenea de sus?! Există vreo dovadă că ar exista? Şi vă rog să nu mă luaţi cu Biblia că eu nu am citit-o şi nici nu am de gând.
Cam atât pe moment!
O tulesc la facultate doamnelor şi domnilor/ domnişoarelor şi domnişorilor.

No Responses to “Întrebări existenţiale”

  • Mos Califar says:

    Errr…prea multe intrebari deodata 🙂 You know: fiecare cu pasarica lui/ei, noi sa fim sanatosi,enjoy the classes 🙂

  • Darael says:

    Mos Califar are dreptate. Fiecare cu pasarica lui. Unii au chiar un stol, dar ii iertam; fara ei viata ar fi mai mult decat plictisitoare.

  • Dat fiind faptul ca eu sunt persoana care o cunosti de si-o pus silicoane..stii foarte bine de ce am facut asta…Nu ma pune in aceeasi oala cu d-ra Gabor sau simona sensuala..care si-au facut genul asta de operatie sa aibe succes in viata profesionala si asa mai departe..eu fac parte cu mandrie din categoria femeilor ce au apelat la aceasta operatie doar pt imbunatatirea calitatii vietii si mai ales a psihicului…nici tu nu stii prin ce dureri am trecut asa ca in privinta asta nu poti comenta..ce-i drept in perioada de convalescenta mi-a trecut prin cap: “de ce plm am facut operatia asta???”Daca ai fi avut o copilarie ca a mea in care absolut toti baietii din jur sa fac misto de tine ca esti mai mult baiat decat fata cred ca ai fi apelat si tu la operatie…eu nu aveam nimic inainte de operatie…nu cred ca intelegi valoarea acelui nimic..am sa-ti dau un exemplu:nu puteam sa port sutien..nici cea mai mica marime de sutien pt ca oricum imi era mare…bustierele erau singura varianta..si scuza-ma astea numa bine nu faceau..NU a fost vb ca nu-mi placea ca am sanii mici..ca si celalte cicatrici din copilarie uitasem rautatile baietilor..mama a fost cea cu ideea..mie nici in 1000 de ani nu mi-ar fi trecut prin cap…
    E cam rautacios postul asta al tau dar intr-o oarecare masura inteleg de la ce a pornit..Nu ma simt cu nimic in plus speciala…sunt mandra de sanii mei(sunt mult mai mici ca ai tai).A trecut 1 an si jumatate de la operatie si nici acum si nici la inceput nu am simtit un corp strain in mine…Nu emite prejudecati in necunostiinta de cauza..daca ai fi facut operatie si a esuat intelegeam dar asa..imi pare rau..dar nu inteleg…
    Sunt mandra de operatia mea…si poate peste doi ani am sa o refac:p

  • WOW!!!TAKE IT EASY! Nu am zis lucrurile astea cu rautate…crede-ma! Nu am nici cea mai mica intentie. Nu vad de ce ai reactionat atat de “violent”. Pur si simplu nu inteleg anumite lucruri din viata de zi cu zi. Daca tu imi spui ca: nu ai cum sa intelegi automat ca incep sa am prejudecati cu privire la oamenii care recurg la operatii.
    Da! Okey! Am inteles! Ai avut bube in copilarie. Crezi ca eu nu? Doar ca nu am facut o drama, o telenovela, nu m-a plans cand radeau baietii de mine, de kilogramele in plus pe care le am sau ca la 12 ani eu eram nevoita sa port sutien. Crede-ma ca si eu am trecut prin multe, dar asta nu m-a determinat sa trec sub bisturiu. Da! Am tinut regimuri, da am facut sport, dar corpul meu are o limita…si formele se pastreaza indiferent daca mananc un mar pe zi sau o pizza pe ora.
    Deci cred ca totul tine de acceptarea corpului, de ceea ce esti…nu de ceea ce cred altii sau de ceea ce impune societate. Conteaza mai mult cum gandesti si cum simti…astea raman pe veci. Nu sanii mari, curul bombat sau buzele si nasul lucrate la cel mai mic detaliu.
    Ti-am mai zis si o repet pana o sa iti intre in cap: nimeni nu are nimic cu tine… tu o iei mult prea personal si nu este bine deloc crede-ma!!!

    Darael si Mos: adica voi imi spuneti ca am un stol??????!!!!!!!!la naiba!!Si eu care credeam ca am o intreaga rezervatie naturala 😀

  • Robintel says:

    :)) A, şi fără poză tu vrei să te credem pe cuvânt că ai prea mult? :))

Leave a Reply