M-a intrebat cineva la un moment dat de ce aleg sa fiu singura. Ca, de obicei, femeile la 35 de ani sunt maritate, au si copii.
M-a amuzat intrebarea si m-a intristat atitudinea persoanei respective. Faptul ca am varsta pe care o am nu inseamna ca automat devin disperata ca aleg sa nu am niste lucruri pe care societatea le cere. De ce este normal sa ai 35 de ani si sa alegi sa ai o familie, dar nu este normal ca la 35 de ani sa alegi fii singur?
Consider ca fiecare are dreptul de a-si alege drumul in viata. Si daca pe unii fericirea inseamna sa nu fie intr-o relatie nu vad de ce este o problema. Mi se pare ca acum sarim foarte repede sa aratam cu degetul oameni care nu se incadreaza in standerdele noastre. Cand o persoana alege sa faca un anumit lucru/sa ia o anumita decizie se presupune ca s-a gandit serios inainte de asta. Ca nu s-a aruncat cu capul inainte.
Nu ma intelegeti gresit. Am iesit la intalniri, am cunoscut oameni noi, am socializat cu barbati, dar cred ca dorinta de a fi singura a fost mai mare decat dorinta de a avea pe cineva. Placerea asta numita independenta este molipsitoare. Nu m-am gandit cand o sa ii pun capat. Cred ca numai in momentul in care o sa intalnesc pe cineva care sa fie la nivelul asteptarilor mele. Acum ceva timp am decis ca pentru nimeni in viata asta nu o sa imi mai cobor standardele.
Cred ca in trecut aici greseam. Ignoram “the red flags”, imi coboram standardele de frica de a nu ramane singura. Acum? Eh! Este cu totul si cu totul alta mancare de peste. La primul semnal de alarma am incheiat orice legatura. Nu imi irosesc timpul pretios pe oameni care nu sunt ceea ce eu am nevoie. Si daca acest lucru inseamna ca niciodata nu o sa imi gasesc partenerul de viata….i am good with that.
Nu toti oamenii sunt facuti sa traiasca intr-un cuplu. Conteaza cum te simti TU cu TINE. Va zic sincer: desi trecem printr-o perioada mai dificila eu traiesc cele mai interesante experiente. Si NU! Nu mai cred in conceptul de “jumatatea mea”. Eu sunt un intreg. Nu am nevoie de cineva sa ma completeze. Imi doresc pe cineva care sa fie umar la umar cu mine, un partener, nu cineva de care sa depind (financiar/sentimental)
Da! Viata este uneori grea fara un partener, dar nu este imposibila. Tine de fiecare cum doreste sa treaca prin perioada asta. Eu imi doresc sa ma dezvolt, sa fiu o persoana mai buna.
Va pupa Cire
Posted in Uncategorized