Perioada asta cred ca este dificila pentru toti din varii motive.
Nu ma asteptam ca un “simplu” virus, asa cum il consideram acum o luna, a ajuns sa ma tina in casa atata vreme. Ciudat sentiment! Pe cuvant!
O alta “buba” in perioada asta esta faptul ca nu voi fi de Paste acasa. Este a doua oara in viata mea cand ratez o sarbatoare de acest gen cu familia si mi se pare … Nu stiu cum mi se pare, dar stiu ca nu imi place. Din pacate, dat fiind situatia actuala, nu am ce face. Am comandat niste diverse pentru masa de paste si aia e. O sa fac un video call cu ai mei si cam aia e. Nu o sa ies in fata usii sa iau lumina sau alte minunatii de genul asta. Nu ma pasioneaza partea religioasa, ci sentimentul pe care il am cand sunt cu familia.
De anul trecut luna Aprilie mi se pare o luna extrem de ciudata din mai multe puncte de vedere. Sunt niste sentimente pe care le traiesc si incerc sa le inteleg. Complicat domnule! Complicat! Am deja un an de Bucuresti si lucrurile se aseaza asa cum imi doream. Cel putin dintr-un punct de vedere. Am luat decizii de “om mare”, am luat atitudine in anumite situatii si am devenit mult mai selectiva cu oamenii din jurul meu. Atitudinea asta ma ajuta pentru a-mi pastra sanatatea mintala.
Recunosc ca exista o oarecare panica in faptul ca nu voi fi acasa cu ai mei in aceasta perioada si nu cred ca o sa mai ajung pana de Craciun. Cel putin dupa ce aceasta perioada de auto-izolare o sa se incheie voi reveni la placerile de zi cu zi, iar aceste placeri costa. Un weekend in Galati, chiar si alaturi de parinti, mi se pare o tortura. In afara de parinti nu mai exista niciun motiv pentru care as dori sa ma intorc in acel oras. Viata mea este in Bucuresti si majoritatea oamenilor la care tin sunt aici.
Ma gandesc ca in curand nebunia asta o sa treaca si acest sentiment ciudat o sa treaca. Am nevoie de contact uman. Si de vitamina D.
Sa ne gasim cu bine in curand!
Stay safe!
Va pupa Cire.
Posted in Uncategorized