Nu stiu cati au stat si s-au gandit ce demoni se ascund in ei, dar sigura ca daca o sa facem asta macar o data in viata…pai cred ca va dati seama de continuare. De curand am pus pe o foaie toti demonii mei. Lunga lista. Prea lunga. Si cred ca asta m-a facut sa constientizez muuulte lucruri. Unele pe care cred ca refuzam sa le vad din varii motive.
La un moment dat cineva mi-a zis “stiu ce pot,stiu ce vreau” si asta m-a facut sa ma gandesc. Oare cu totii stim ce vrem de la viata? Lista mea cu TO DO avea niste pasi pe care i-am dus la bun sfarsit pana la 30 de ani: am terminat o facultate si un master, am un loc de munca bun si… atat. S-a oprit lista. Acum ma gandesc ce vreau mai departe si nu stiu. Pur si simplu nu stiu. Cred ca si voi v-ati aflat la un moment dat in viata cand pur si simplu nu stiati ce vreti mai departe.
Cea mai tare fraza auzita pana acum a fost: este timpul pentru o familie, copii, din astea. Am ras si totusi pentru o secunda mintea mea a zis: si daca…?
Nu ma vad “la casa mea”, nu ma vad cu un copil, nu ma vad legata pe viata. Dintotdeauna mi-a placut libertatea, mi-a placut sa nu dau explicatii si am preferat ca relatiile mele sa mearga pe principiul: iesi cu prietenii, iar daca te duci la alta nu ma mai vezi. Am preferat sa nu imi complic existenta luptand pentru cineva. La un moment dat a fost acel cineva (si poate ca inca mai este…cu siguranta inca mai este) dar…pai prea complicat sa scriu un articol despre asta. Este prea complicat pentru o persoana atat de comoda ca mine.
Imi amintesc de o discutie din facultate cu o prietena care imi spunea ca la un moment dat cineva o sa ma faca sa ma indragostesc nebuneste si ca o sa existe acel moment in care o sa imi doresc sa imi intemeiez o familie. Am ras! Nu sunt genul care sa se indragosteasca nebuneste sau mai grav, sa o arate. Sunt o persoana destul de dificila…rectific sunt o “iubita” extrem de dificila si cred ca este cel mai mare demon al meu. Faptul ca toate lucrurile care ma deranjeaza ma consuma pe dinauntru. Nu ma agit, nu ma enervez, nu trantesc, nu tip. Cred ca la mine vorba “stii tu care e problema” s-a implementat mai mult decat era cazul.
Posted in
La care demonul tau cel mare zise: bu-hu-hu 🙂
:)))))) serios ca m-as speria daca as face asa
Poti sa utilizezi varianta prescurtata: “Bu” 😀
hmmm scurt si la obiect. dragul meu spiridus mereu vii cu variante bune 😀
“sa ma faca sa ma indragostesc nebuneste si ca o sa existe acel moment in care o sa imi doresc sa imi intemeiez o familie”
Ehhh… poţi să îţi doreşti să îţi întemeiezi o familie şi din alte motive.
Spre exemplu dacă îţi sugerează şefii că vor promova pe acel angajat care are familie şi copii, dacă îţi spun funcţionarii băncii că pentru o familie au condiţii de creditare mai bune, asigurătorii îţi dau bonusuri etc
aaaahhhh nu cred ca ar fi cazul si la mine
p.s: bine ai venit la noi!