Stăteam şi mă uitam prin nişte mesaje… unele mai tembele decât altele. Unele pline de frustrări, altele scrise cu un curaj pe care rar îl eralez. Este ciudat. Acum regret că le-am scris…nu pe toate, dar unele da.
Nu aş avea de ce…şi totuşi o fac. Poate că pe undeva mai este un strop de conştiinţă care îmi mai dă câte un bobârnac şi îmi spune: nu ai făcut bine bla bla bla.
Oare sunt singura care mai are uneori astfel de regrete? Poate că nu am scăpat total şi definitv de impulsivitatea uneori prostească pe care o deţineam. Poate că încă nu mi-am învăţat lecţia… Ştiţi voi aia cu: gândeşte înainte să deschizi gura sau înainte să acţionezi. Nu prea este indicat, cel puţin de la o anumită vârstă, să te mai arunci cu capul înainte fără să gândeşti.
Ar fi culmea să ajungi la o vârstă şi să fii la fel de impulsiv, o atitudine, după părerea mea, cam prostească şi infantilă.
În fine!
Nu ştiu cât este de important subiectul ăsta sau mai bine spus interesant, dar…mi s-a părut o idee bună având în vedere câ atât eu, cât şi alte persoane pe care le cunosc suferim de mania: “impulsivitatea parfum de regrete”
Posted in
Indiferent de varsta, se intampla sa ne aruncam cu capul inainte. Varsta n-are importanta. The only rule : no regrets.
E bine ca ai regrete..asa arati ca esti om cu adevarat…regrete ai sa ai o viata intreaga n-ai cum sa le eviti si la fel de bine nu ai cum sa eviti impulsivitatea..
Impulsivitatea o poţi stăpâni… trebuie să înveţi să o stăpâneşti. Ştiu mulţi oameni care nu sunt deloc impulsivi…ei cum reuşesc? Cred că totul ţine de noi, de cum vrem noi să fim.
nu cred ca cunosti fiecare moment din viata lor..poate sunt impulsivi cu ei insisi…se poate controla nu am zis ca nu.am zis doar ca e prezenta in oricare dintre noi…