Tot văd la puştime o nouă modă: ochelarii de soare noaptea. Eu nu o înţeleg!Pe lângă faptul că nu mai vezi nimic mi se pare şi incomod. Sunt de modă veche, ştiu, nu e nevoie să îmi mai spuneţi şi voi. Totuşi copilaşii ăia cum văd să meargă, cum văd cu cine stau de vorbă şi mai ales: nu îi deranjează?
Iniţial am zis că poate nu şi-au dat seama că a venit noaptea, dar …înţeleg la unu, la doi, dar un grup întreg?! De când am început să mai socializez mă crucesc de câte lucruri văd pe stradă. Parcă acum câteva luni lumea nu se tâmpise în halul ăsta. Sau poate nu îi vedeam eu :))
De multe ori am spus că’s împotriva curentului şi asta pentru simplul fapt că moda nu face decât să îşi distrugă propria personalitate. Ajungi să fii ca o oaie într-o turmă: te laşi purtat de un curent care nu te duce la o anumită destinaţie. Dar acum parcă s-a depăşit orice limită. Sunt sigură că şi eu când eram mai tânără eram revoltată de faptul că ai mei încearcă să mă îmbrace mai decent eu purtând fuste mini sau blugi cu 10 numere mai mari.
Nu o să încerc să îi înţeleg pentru că nici eu nu mă înţelegeam la 14 ani, dar parcă nici ochelari de soare nu purtam noaptea.. sau poate pe atunci exista o limită.
Posted in esenta, infectii ale societatii, mistere, noi, zilnice | Tags: d'ale modei, misterioase sunt caile tinerilor
Neah, nu-I noua. Luminile din discoteci ii orbesc.
aoleooo da!!! si aia
eu cred ca am un simt al ridicolului mult prea puternic ca sa ma prinda vreodata asa ceva…
:)))) eu sunt sigura ca asa este. cred ca am depasit de mult perioada ridicolului