Din fire nu am fost niciodata o fire pozitiva. Nu am considerat niciodata ca oamenii sunt toti buni, minunati. Nu! Am considerat ca trebuie sa le acord “prezumtia de nevinovatie”, dar nu sa le acord atatea merite.
Din pacate in ultima vreme am intalnit prea multi oameni care traiau in bula lor mirifica, unde erau protejati de toate relele existente si au avut un soc. Cum poate face ala chestia, cum poate sa x, cum poate sa y. E! Uite ca se poate. Si este trist ca te trezesti la o anumita varsta ca nu ai observat anumite aspecte urate ale vietii si ale realitatii in care traim. Nu este normal sa refuzi sa vezi astfel de lucruri. Mi se pare ca traiesti intr-o ignoranta de nedescris. Sunt unii oameni care aleg sa isi creasca odraslele in acelasi stil: cat mai roz bon bon daca se poate. Nu sunt parinte si nu dau sfaturi, dar sincer nu mi se pare deloc normal.
Copilul ala o sa aiba un soc cand o sa ajunga la scoala si o sa se ia colegii de el, copilul ala o sa aiba un soc cand o sa vada ca oamenii nu sunt asa de misto pe cat a fost el invatat. Parintii ar trebui sa ii invete sa fie prudenti, sa fie selectivi. Sa nu fie zen cu toti. Ca nu toti merita. Din nou, nu am copii si cu siguranta nu ma bag in treaba lor, dar asa mi s-ar parea normal. Nu mai traim in anii nostri de copilarie cand puteam sta pana la 11 in viata blocului sa batem mingea, parintii stiind ca suntem in siguranta. Ia lasati copiii acum dupa 11 noaptea. Posibil sa vina in chiloti acasa. Si da! Nu exagerez.
Pana una alta va doresc sa lasam naivitatea asta in forma de pozitivism ca nu aduce niciun beneficiu.
Posted in Uncategorized