Sau….
Acum ceva timp am fost abordata de un tip. Glumite nevinovata, mici flirturi, un zambet aici, o chicoteala pe dincolo. A fost amuzanta toata situatia pana am aflat ca este insurat. Si cu copil. Reactia mea: doi pasi in spate: saru’mana si la revedere! Am fost dezamagita de faptul ca a crezut ca sunt genul de femeie care ar accepta un astfel de compromis, dar asta
spune mai multe despre el decat despre mine.
Eu sunt de parere ca inselatul este unul dintre cele mai nasoale lucruri pe care i le poti face partenerului. Ce m-a socat a fost, dupa ce i-am zis ca nu mai are rost sa continuam tocmai pentru ca este insurat, reactia lui: Daca sotia mea nu afla nu o sa o omoare. Sunt curioasa cat de sanatoasa este gandirea asta. Mi se pare infiorator sa iti minti pe fata partenerul doar pentru ca esti curios sau vrei sa fii un don juan sau pur si simplu esti un nenorocit.
Mi-am amintit o faza in fosta mea relatie. Cand, la un moment dat, m-a sunat tipul cu care fusesem inainte sa imi spuna ca ii e dor de mine si ca vrea sa ne vedem. Ca isi dorea sa fim iar impreuna si sa fim iar fericiti. A fost ciudat sa fiu pusa in situatia asta mai ales ca eu nu am inselat niciodata. A fost si mai ciudat sa ii ascund acest lucru partenerului meu de la acel moment. Cred ca era prima data cand ii ascundeam ceva.
Eu, din pacate sau din fericire nu prea stiu sa mint. Ma pierd foarte repede, am memoria scurta si, pentru sanatatea mea mintala, prefer sa zic adevarul chiar daca, de multe ori, acesta doare. Asta imi doresc si de la partenerul meu. Nu vreau sa imi ascunda lucruri pentru a ma proteja. Cred ca o astfel de actiune din partea lui nu ar face decat mai mult rau.
Pana una alta eu sunt bine sanatoasa si cred ca te poate ucide ceva ce nu stii. Depinde cat este de dureros.
Va pupa Cire!
Posted in Uncategorized