Vremuri grele mon chere! Vremuri atat de grele!
Atat de grele incat am redescoperit o veche iubire de-a mea. Teatrul. Desigur pasiunea aceasta nu a reaparut de ieri, de azi, ci de cateva luni bune. Am redescoperit-o dintr-o provocare. Apoi? Apoi a devenit placere, relaxare, cultura.
A fost ciudat prima data sa merg intr-o sala cu sute de oameni mai ales ca m-am dezobisnuit sa fiu inconjurata de multi oameni. La inceput am mers timid la piese “usurele”, care nu necesitau cine stie ce imaginatie.
Aseara am mers la “Straini in noapte” cu Florin Piersic si Medeea Marinescu. Am ras, am stat serioasa si am plans cu lacrimi de crocodil. A fost o piesa superba. Cu mult peste asteptarile mele. Recunosc in schimb, cu mana pe inima, ca preferata mea de departe a fost “Dineu cu prosti” cu Horatiu Malaele. Cine nu a vazut piesa ar fi cazul sa faca un mic efort si sa mearga. Am ras cu atata pofta incat la un moment dat ma durea gura. Este cu mult peste ce credeam eu ca se poate intampla pe scena teatrului romanesc.
Sa nu uit de “Bani cazuti din cer” cu Mihai Bendeac. Omul asta joaca cu toata fiinta lui. Traieste fiecare secunda, fiecare firicel de actiune. Totul. Abia astept sa mai vad piese jucate de el. Este in “My bucket list”.
Dincolo de toate astea am descoperit o terapie in a merge la teatru. O relaxare pe care o recomand tuturor. Fie ca e o comedie sau o poveste de dragoste sau chiar o drama dupa 2 ore pleci un alt om.
Si cum viata mi-a dat in ultima vreme prea multe lamai am ales sa merg la teatru. Ca asa e “cul”!
Va pupa,
Cire!
Posted in