Sa fii parinte este un job full time pentru tot restul vietii.
Aceasta meserie pare de multe ori un joc pentru unii. Nu doar o data am vazut cum unii se purtau oricum numai ca parinti nu.
1. Copilul tau este un mic psihopat: am vazut parinti care se amuzau cand vedeau cum odraslele lor chinuiau fara niciun pic de jena animalute. Le trageau de coada, le muscau, le strangeau de gat. Pentru o persoana obiectiva asta arata a un viitor psihopat caruia ii place sa faca rau. O astfel de atitudine nu ar trebui sa fie permisa si “taxata” in secunda in care s-a intamplat. Din pacare am vazut parinti care nu vedeau nimic rau in asta si veneau cu scuza: e copil. nu stie mai mult. Fara suparare, dar asta este cea mai stupida scuza pe care o puteau gasi. Azi un animalut, maine un om. Eu una mi-as face griji.
2. Copilul zbiara si urla ca un descreierat desi nu are motiv. Eram in RATB- 6 pm si ma indreptam spre casa. In autobuz 2 copii zbierau de parca ii omora cineva. Este super amuzant sa vii de la munca si sa iti urle 2 plozi doar pentru ca pot. Iar mama lor nu lua nicio masura. Urlau ca se plictiseau. Oamenii au inceput sa ii faca observatie mamei spunandu-i ca deja este nesimtire ca le permite sa se poate asa. Reactia ei? Sunt copii doamna! Nu am ce sa le fac. Eu le dadeam motiv sa zbiere, ori le spuneam sa taca, ori le dadeam un dos de palma cat sa ii calmeze. Si cel mai probabil asta se si intampla. Nimeni nu este obligat sa suporte o asemenea atitudine si credeti-ma ca o migrena cu urlete de copii pe fundal poate trezi monstri.
3. Copii care alearga ca nebunii prin supermarket, iar tu trebuie sa faci slalom printre ei de frica sa nu ii ranesti. Pana acum nu s-a intamplat, dar e suficient sa ma prinda intr-o pasa proasta si sa nu am “chef” sa ii mai evit. Nimeni nu este obligat sa joace “snake” prin supermarket doar pentru ca unii nu stiu sa isi educe odraslele. Am vazut situatii in care copiii se loveau de cate un carut si incepeau sa planga. Cum se termina situatia? Haide domnule! Nu vezi ca e copil?! Asa si? De cele mai multe ori eu merg la cumparaturi dis de dimineata in ideea de a evita copiii.
4. Am vazut o situatie care sincer m-a lasat masca. La 20 m de intrarea in mall un pusti de vreo 8-9 ani se usura sub privirile mandre ale tatalui. Sa va amintesc cate toalete existe in mall? Suficiente si chiar aproape de intrarea respectiva. Ma uitam socata la copil si critica la adresa tatalui. Chiar i se parea atat de departe toaleta din mall incat nu a mai rezistat? Nu pot sa inteleg o astfel de atitudine si de multe ori ma enerveaza la culme nesimtirea unora care cred ca astfel de lucruri sunt normale doar pentru ca “sunt copii”.
Nu am copii si nu stiu in ce masura mi-as dori, dar de un lucru sunt sigura: copiii iastia vor creste si vor ajunge in societate. O sa aiba un mare soc cand se vor lovi de judecata altora. Iar de data asta scuza cu “sunt copii” nu o sa mai functioneze. Vor fi taxati pentru toate lucrurile pe care parintii nu le vedeau ca pe niste probleme.
Prin urmare: chiar sper ca la un moment dat a fi parinte sa nu mai fie un drept, ci un privilegiu pe care il castigi. Dar pana atunci trebuie sa suportam astfel de situatii…sau nu.
Posted in infectii ale societatii