Munca, orele dormite puţin, timpul liber dus pe apa sâmbetei încep să se contureze într-o lucrare de disertaţie.Nu o să mă plâng. Pe mine m-a mâncat şi anume în posterior să dau la master…deci trebuie să îl şi termin, nu? Recunosc că încep să ignor oamenii din jurul meu, iar lucrul ăsta nu este cel mai bun. Sper doar să termin cât mai curând pentru a-mi relua activităţile sociale din trecut.
Dubios a fost când o colegă de muncă m-a întrebat dacă eu am prieteni în afara muncii şi că nu m-a auzit niciodată vorbind despre ei. Da. Am prieteni şi nu vorbesc despre ei pentru că eu nu amestec plăcerea cu afacerea. Regula de aur. Nu ştiu de ce am simţit nevoia să scriu despre asta.
Până una alta mă întorc la studiul de caz pentru care am planuri mari. Cum ar fi să nu mă prindă ziua mea zi să nu am lucrarea terminată. Este stabilit! Până la mijlocul lui decembrie lucrarea mea o să fie gata.
Am zis!
Încă puţin vă rog să mai răbdaţi.
Posted in
Adevărul e că odată început, ar fi păcat să nu-l și termini. La fel ca tine eram și eu, iar în cele din urmă l-am și terminat 🙂
:))) stii care e partea mai nasoala???? oboseala psihica si faptul ca nu mai am timp de nimic :((