Am o problemă. Una legată de aflarea unui răspuns. Cum să intreb pe cineva de ce s-a purtat cu mine ca şi când aş fi fost ultima persoană de pe planetă- de la un limbaj de mahala până la ameninţări?!
Cei care mă cunosc ştiu că nu sunt genul care să pună piciorul în prag la asemenea situaţii şi de multe ori mă las călcată în picioare de persoane care nu fac nici cât o ceapă degerată.
În fine!!! Ideea stă în felul următor: mi s-a cam pus pata să mai fiu umărul plângăcioşilor- ştiuuu!!!Şi eu mă plâng des, dar nu îmi “înjunghii ” prietenii pe la spate. Din păcate, marea mea problemă, după cum mai spuneam este că nu am curajul să întreb: Care a fost faza cu acel comportament faţă de mine?
ŞTIU!!! Pentru voi sunt nşte probleme copilăreşti, infantile, dar pentru mine chiar nu sunt! Şi chiar aş vrea să aflu motivele- care sigur nu sunt întemeiate pentru care am fost considerată preşul personal al unei persoane…
Deci?! Cum să abordez problema?
Posted in
conceptul de “mama ranitilor” este unul de traditie in cultura noastra. din pacate cei ce il practica se aleg de cele mai multe ori cu o sfanta ignoranta dupa ce si-au indeplinit functia. sfaturi nu dau ca nu stiu si nu te stiu. daaaaaaaaaaaaar pot spune din proprie experienta ca schimbarile de atitudine fata de altii ii fac pe ei sa aprecieze mai mult toate laturile cubului. 😀
Orice metoda ai aplica oricum se ajunge la acelasi deznodamant, asa ca scurteaza conversatia de dragu’ minutelor pierdute din viata. Intreba-l pur si simplu. Scurt si la obiect.
Jackrider: da! Ai perfectă dreptate! Dar sinceră să fiu nu ştiu cât de bine primită o să fie această schimbare de atitudine în cazul unora.
Nub: scurt şi la obiect. Bine ai venit pe la noi!
bine primita sau nu important e ca pentru tine ea ar fi benefica.. si asta ar trebui sa conteze.
Decizia a fost luată…
Pana la urma cat de apropiata era acea persoana ? Si in ce context a avut loc “discutia” ?
Scuza-ma ca m-am bagat in seama, ma plimbam si eu aiurea din blog in blog…
Destul de apropiate…în ce context? În contextul în care ajutam pe altcineva şi persoana în cauză a fost deranjată de acest lucru…
Eu nu stiu ce raspuns sa-ti dau…m-am gandit mult si desi nu sunt deacord cu anumite afirmatii de-ale tale am ales sa tac.Cel mai bun lucru pe care l-ai putea sa face depinde de doua situatii:daca crezi pt un moment ca persoana respectiva a facut un lucru bun,oricat de mic ar fi incearca sa vorbesti frumos si sa-i explici tot ce te deranjeaza dar daca persoana respectiva nu a facut nimic bun si nu vrea sa asculte absolut nimic si “e deranjata ca ai oferit ajutorul altcuiva” atunci trebuie sa fie scurt si la obiect:Frate nu mai am nici o treaba cu tine,efectiv nu mai existi pt mine.atat.punct.Nu are nici un rost sa te complici…
Totus incearca sa faci chestia asta cat mai curand posibil pt ca pe timp ce trece apar barfele si astea pot invenina relatiile de prietenie cu ceilalti oameni…
PS:ca ultima varianta..daca vrei dirt si nu vrei sa te murdaresti.eu as fi fericita sa ma pot descarca pe cineva:D
De la o anumita varsta ( pe care am vaga impresie ca inca nu o ai ) am ales calea: straight in his/her face. Adevarul cu orice pret. Stiu: ca doare, ca am pierdut prieteni, ca multa lume m-a indepartat , ca altii ma barfesc “nebun”. Bai dar sunt impacat cu mine insumi. Si prietenii cu care am ramas sunt ca si o familie daca nu si-mai-si