Nietzsche a murit

Mă gândeam în plictiseala mea la o chestie destul de…normală ca să spun aşa: BĂIEŢII ŞI MATURITATEA.
da ştiu e dovedit ştiinţific că ei se maturizează mult mai târziu, dar acum vine întrebarea mea: dacă ai depăşit deja vârsta de 30 nu crezi că e cazul să te maturizezi? să nu mai ai mentalitatea aia a unui puşti înfierbântat?
recunosc! nu sunt cea mai matură de pe planetă, dar ştiu când să termin cu “jocurile” dintre mine şi o altă persoană…şi ştiu când am exasperat pe cineva cu acelaşi subiect.
înţeleg…îţi mai dă şi câte o fată apă la moară…dar…omule!!!chill! gata! este deja prea mult pentru restul.
mai înţeleg şi că tipa în cauză vorbeşte cu tine în acelaşi mod…dar serios acum…
din păcate am luat parte la prea multe discuţii de acest gen care nu au făcut decât să îmi pun dopuri în urechi…
ştiu! nu sunt expertă în astfel de discuţii, dar parcă nu prea merg oriunde asemenea conversaţii…
normal,logic şi firesc [în umila mea părere] este că astfel de discuţii se poată numai cu persoana cu care eşti…iubit/ă…eventual şi între patru pereţi…nu că ar fi un subiect tabu…este o ţară liberă, faci ce vrei, dar totuşi ce te face să crezi că şi restul poartă aceeaşi pasiune pentru asemenea subiecte…nu am nimic împotrivă să îi vorbeşti vulgar în intimitatea voastră – e strict problema voastră şi faceţi cum vreţi, dar să aud de dimineaţă şi până seara acelaşi subiect murdar care între timp a devenit şi al naibii de plictisitor…mi se cam ia.
poate mă aprobaţi…sau poate nu. nu am de unde să ştiu, dar acesta este punctul meu de vedere…oricât de liber/ă ai fi in gândire nu toţi sunt dispuşi să-ţi audă subiectul “incitant” în fiecare zi…
asta e
aşa sunt eu
mai introvertită la unele capitole

No Responses to “Băieţii şi maturitatea”