Nietzsche a murit

Cum azi am avut niscaiva treaba pe la Eroilor am ales sa merg cu RATB-ul- inca nu mi-a expirat abonamentul 😀
Si cum stateam eu asa frumos in statie asteptand minunatul 336 vad o baba cum se duce si se posteaza in mijlocul strazii sa se uite dupa autobuz. Mi-a picat fata. Am zis ca asa ceva nu se poate. AAAAA am uitat sa mentionez: pe strada respectiva circula SI masinile- este un bulevard in toata regula. Si cum ma uitam eu la ea…ce este drept putin mai mult decat socata mai vad inca vreo 2 babe si un mos care ii urmeaza pasii respectivei. Era clar ca azi era sa vad minim 3 babe facute afis.
Vine si RATB-ul. Credeam ca asta o sa imi aduca fericirea, dar pe dracu. Autobuzul era plin cu mosi si babe [baga-mi-as! am uitat ca azi este duminica si astia se duc la biserica sau vin de la biserica]. Dupa nici doua statii de mers deja babele se certau ca la piata. Ba ca una se duce la spital, ba ca a calcat-o x-uleasca pe picior, ba ca nu stiu care se impinge si ca ea sta inghesuita si nu are voie sa stea inghesuita ca e bolnava, ba ca nu au locuri pe scaune…si tot asa. A fost un calvar drumul. La propriu!!!!
La intoarcere aceeasi poveste. Am preferat sa cobor cu mult mai devreme decat imi programasem si sa merg perpedes. Ca deh! Asa mai fac si eu piciorul frumos :))
Aproape de bloc vad o duduie cu ploada ei. Ploada avea in mana o punga goala pe care a aruncat-o fara probleme pe jos. Ce i-o zis ma’sa? Hai draga mai repede ca trebuie sa ajungem acasa.
Pai eu cand eram mica si scapam ceva pe jos si nu il mai luam imi scoteau ai mei ochii, dar se pare ca educatia primita nu se compara cu educatia ploadei. Din nou m-am facut ca ploua. Nu sunt genul de om care sa dea sfaturi de cum sa iti cresti odrasla si chiar daca as fi tot nu as avea ce bine sa ii fac odeaslei. La urma urmei taranul tot taran ramane.
Inca o chestie, asa ca de final: cum este posibil ca dimineata, duminica dimineata, sa PUTI?! Poate reusiti voi sa imi explicati pentru ca eu sincera sa fiu sunt intr-o mare enigma. Ai avut sambata timp sa stai si sa te freci cu buretele de sarma si totusi…nu ai facut-o. Urasc mirosul de duminica dimineata!

No Responses to “D’ale diminetii”