Stăteam frumos la mine în cameră şi mă pregăteam de plecare.
Deodată mi se aprinde beculeţul, mă ridic şi mă îndrept spre bucătărie. Cu cât mă apropiam mai mult de bucătărie cu atât deveneam tot mai debusolată. Ajung în bucătărie, îmi pun mâinile în şold şi mă uit complet buimacă.
“Ce vroiam de aici?” Mă uit în stânga, mă uit în dreapta…mă duc la geam. Mă duc în cămara, deschid dulapul….din ce în ce mai debusolată. Ce doamne iartă-mă vroiam de aici?! Ştiam că am nevoie de ceva…că altfel nu aş fi plecat din camera mea. Mă gândeam că poate trebuie să mai iau ceva…sau poate…
După vreo 10 mă luminez la faţă…mi-am amintit!!!!!!!!!!!
VREAU LA BAIE!!!
E bine ca ti-ai amintit dupa 10 minute. Daca nu iti aminteai atuci, “umezeala” avea sa-ti aminteasca mai tarziu.
Mda … mananc litere.
atunci*