Într-o societate a secolului XXI dreptul la libera exprimare este înlocuit cu cenzura. De ce? Pentru că, în opinia mea, suntem încă limitaţi mintal. Scriam într-un post anterior de diferenţa dintre “ciudat” şi “diferit”. De ce l-am scris? Pentru că ştiam că o să vină rândul şi cenzurii. De fapt, această neînţelegere a mentalităţii unora este definită ca o cenzură proprie. Ne plângem că piesele celor de la Parazziţii sunt cenzuraţi la greu, dar şi noi îi cenzurăm pe alţii. Sper că vă daţi seama despre ce vorbesc.
De unde şi de ce a apărut aceastp cenzură? Nu ştiu când a apărut…probabil că din când ne ştim….de ce? Pentru că ne este frică să deschidem ochii. Preferăm să vedem lumea ca fiind un loc fără înjurături, fără sex înaintea căsniciei, fără urinatul în locuri publice şi tot aşa.
Sunt cenzuraţi oameni care au ceva de spus, şi acel “ceva” reprezintă de fapt crudul adevăr în care mentalităţile noastre se învârt. Suntem ca nişte maşinării…mergem după o anumită regulă. Şi cam atât. Citeam la Arhi o fază: legată de cenzura pe bloguri. Cum îmi sună?! Destul de naşpa! De ce? Păi pentru simplul motiv că dacă spui ceva ce deranjează pe cineva acea persoană te poate raporta…automat eşti cenzurat.
Nu vreau să trăiesc într-o lume în care cenzura domină, în care cenzura este de fapt o lege de bază a modului de gândire…
Un fel de…vaaai nu zic asta pentru că îl jignesc pe y sau nu zic asta pentru că îl vizează pe x. Cine se simte bine, cine nu…nu.
De ce eu, ca simplu om, nu am voie să îmi expun punctele de vedere?! La urma urmelor în Constituţie scrie că fiecare are dreptul la libera exprimare…ciudat este că aceast nou “trend” numit cenzură ne încalcă acest drept…
Hmmm care o fi adevărul?
Posted in
Nu zic nika … decat piesa de la Parazitii – Jos cenzura … acolo zice tot …
Bai Cire, nimeresc la tine din an in paste, dar parca pic exact cand trebuie.
Iti zic eu, adevarul este ca filosofie ieftina facem toti, in sensul ca majoritatea atitudinilor pe care le aratam cu degetul, le avem si noi, chit ca-s pozitive, blamate de incuiati, ori negative, etichetate de, chipurile, destepti. Ideea ar fi sa constientizezi ca temele astea generale sunt mult prea (exact) generale ca sa nu te regasesti tocmai tu in limitele lor, si sa incerci sa le eviti, ori cel putin sa eviti sa vorbesti serios despre ele.
Sa ne intelegem, ca ai vrea sa cuprinzi mai multe idei, dar oful tau e mai mult pe “de ce unii sunt taxati cand spun ceea ce gandesc”. Raspunsul e simplu si se refera la corectitudinea gandului celor taxati, in cazul unui forum, sa zicem, unde nu e un singur actor principal, iar in cazul blogului, platit de un singur “posesor”, acesta nu da bani, in principiu, ca sa-l injuri sau sa spui ceva neplacut despre el. Dar asta e doar o particica de cenzura, un aspect, si se refera mai mult la felul in care o manevreaza fiecare in gradina lui.
Cenzura la care ai vrea tu sa reflectezi “cu voce tare” e aia care-i face pe anumiti oameni sa strambe din nas la diferite subiecte si sa isi exprime literal dezaprobarea ca se discuta asa ceva, si au pretentia sa nu se discute, sa nu se spuna, cei care o fac fiind… in toate felurile, numai dezihnibati nu, si lipsiti de limitele cenzurii. Cred ca stim amandoua un asemenea personaj, caruia nu i s-ar reprosa nimic, ca omul invata pe masura ce trece prin viata, numai ca atunci cand practic i se si deseneaza aceasta idee si tot nu o pricepe… te gandesti ca are de fapt alte limite, mai neplacute decat cenzura.
Cat despre urinat in locuri publice, injurat “si tot asa”, vad ca inca amesteci grav merele cu perele si te miri ca nu ai gem de caise. Pai, ba Cire, sa inteleg ca pana acum tu nu ai urinat in public doar din cauza ca era pericol sa fii cenzurata, asa-i? Eram precisa.