Archive for May, 2021
Raluca 2018: Doamnee! E batut in cap! Nu inteleg de ce nu imi asculta sfatul? Eu stiu mai bine.
Raluca 2021: Esti sigur ca este decizia cea mai buna? Da? Ok! Eu sunt aici daca ai nevoie de sprijin.
Cam asa as descrie evolutia mea din ultimii ani. In trecut judecam oamenii pentru deciziile lor doar pentru ca nu imi ascultau sfaturile. Credeam ca oamenii gresesc daca nu merg pe aceleasi principii pe care le urmam eu. O gandire deloc corecta si chiar toxica pe alocuri.
Acum am realizat ca exista pareri bune care pot fi diferite de alte mele. Ca deciziile luate de altii sunt bune pentru ei, chiar daca eu nu le vad asa. Am invatat sa fiu alaturi de oameni indiferent daca sunt de acord cu actiunile lor sau nu. Si, cel mai important, am invatat sa nu mai dau sfaturi. Fiecare se lupta cu deciziile lor, iar o parere din exterior nu face decat sa ii perturbe.
Daca imi cere cineva parerea incerc pe cat posibil sa nu ii spun cum e mai bine sau mai putin bine. Incerc sa aflu ce isi doresc cu adevarat. Am realizat ca majoritatea stiu deja ce vor, dar, cumva vor sa primeasca aprobarea din exterior. Recunosc ca si eu am fost de multe ori in aceasta situatie. Imi era frica sa iau o decizie si cautam aprobarea celor din jurul meu. Poate poate se intampla un miracol si poate fi altcineva responsabil pentru lucrurile care nu se intampla conform asteptarilor.
Raluca din 2018 era o persoana care isi varsa frustrarile pe deciziile altora, care nu intelegea cum e posibil ca X-ulescu sa nu o asculte, sa nu ii urmeze sfaturile. Raluca din 2021 este mult mai relaxata, mult mai degajata cand vine vorba de deciziile altora. Imi place sa merg pe principiul: “major si vaccinat, stie ce face”
Ma bucur cand vad schimbarea asta in mine, dar mai ales cand altii vad schimbarea asta. Cineva mi-a zis, cand m-am reintors in Bucuresti, ca par linistita. Ca nu mai sunt incruntata, cu mii de ganduri la purtator. Ca par mult mai degajata si relaxata. Asta m-a facut sa zambesc. Ma bucur enorm cand altii vad cat am evoluat si ca, mai presus de toate, nu mai sunt Ura Muratura.
Va pupa Cire!
Posted in Sau….
Acum ceva timp am fost abordata de un tip. Glumite nevinovata, mici flirturi, un zambet aici, o chicoteala pe dincolo. A fost amuzanta toata situatia pana am aflat ca este insurat. Si cu copil. Reactia mea: doi pasi in spate: saru’mana si la revedere! Am fost dezamagita de faptul ca a crezut ca sunt genul de femeie care ar accepta un astfel de compromis, dar asta
spune mai multe despre el decat despre mine.
Eu sunt de parere ca inselatul este unul dintre cele mai nasoale lucruri pe care i le poti face partenerului. Ce m-a socat a fost, dupa ce i-am zis ca nu mai are rost sa continuam tocmai pentru ca este insurat, reactia lui: Daca sotia mea nu afla nu o sa o omoare. Sunt curioasa cat de sanatoasa este gandirea asta. Mi se pare infiorator sa iti minti pe fata partenerul doar pentru ca esti curios sau vrei sa fii un don juan sau pur si simplu esti un nenorocit.
Mi-am amintit o faza in fosta mea relatie. Cand, la un moment dat, m-a sunat tipul cu care fusesem inainte sa imi spuna ca ii e dor de mine si ca vrea sa ne vedem. Ca isi dorea sa fim iar impreuna si sa fim iar fericiti. A fost ciudat sa fiu pusa in situatia asta mai ales ca eu nu am inselat niciodata. A fost si mai ciudat sa ii ascund acest lucru partenerului meu de la acel moment. Cred ca era prima data cand ii ascundeam ceva.
Eu, din pacate sau din fericire nu prea stiu sa mint. Ma pierd foarte repede, am memoria scurta si, pentru sanatatea mea mintala, prefer sa zic adevarul chiar daca, de multe ori, acesta doare. Asta imi doresc si de la partenerul meu. Nu vreau sa imi ascunda lucruri pentru a ma proteja. Cred ca o astfel de actiune din partea lui nu ar face decat mai mult rau.
Pana una alta eu sunt bine sanatoasa si cred ca te poate ucide ceva ce nu stii. Depinde cat este de dureros.
Va pupa Cire!
Detinerea puterii corupe inevitabil ratiunea.
Immanuel Kant
Se pare ca pandemia nu a fost suficienta pentru omenire. Ce se intampla acum in Gaza este trist, cumplit, urat. De zeci de ani nu vedem decat ura, dorinta de razbunare in acea zona. Si este trist! Sa vezi oameni nevinovati murind pentru putere, pentru ca sunt unii care vor sa fie mai mari si mai tari decat altii.
Nu intru in politica pentru ca nu asta imi doresc. Nu simt decat tristete pentru niste oameni care sunt fortati de circumstante sa traiasca asemenea clipe. Si pentru ce? Istoria ne aminteste de fiecare data ce se intampla cand cineva vrea mai multa putere, dar se pare ca, de cele mai multe ori, preferam sa o ignoram.
Noi nu avem nevoie de Apocalipsa. Am gasit un inlocuitor pentru ea: oameni manipulati care ajung apoi sa regrete, oameni cu putere care scapa basma curata, copii furati de copilarie, oameni care mor pentru ca au avut ghinionul de a se naste intr-o lume “fucked up”.
Eu pot doar sa sper ca toata tragedia asta va avea un final si imi doresc ca numarul victimelor sa se opreasca. Atat imi ramane. Speranta!
Eu de fel aveam prostul obicei sa fiu un pic mai “haterita” din fel. Si acum mai am momente de “rabufnire”, dar s-au diminuat considerabil.
Cand am astfel de momente sunt atenta la oamenii din jurul meu, la oamenii care sunt in anturajul meu la acel moment. Si uite asa realizez cat de mult imi schimb starea in functie de cei din jurul meu. Lucru care, uneori, nu tocmai placut.
Am descoperit ca oamenii potriviti in momentele potrivite scot din mine cele mai bune si frumoase lucruri. Acest lucru l-am sesizat de ceva ani, dar cumva acum a devenit un mod de a-mi selecta anturajul. Sunt oameni care, fara sa vrei, scot ce este mai rau din tine si invers. Cred ca in astfel de situatii cel mai sanatos este sa va strangeti mana si sa plecati pe drumuri separate. Pe principiul ” te iubesc, dar imi faci rau”.
In trecut incercam sa inteleg de ce sunt atat de rautacioasa, ironica si nesuferita cu oamenii din jurul meu. Pana am realizat ca starea mea era influentata de altii. O sa aud prin spate: ” vaaaai! Dar asa de usor te lasi afectata de oameni?” Si raspunsul meu o sa fie: da! Cu totii suntem asa. Ia sa vezi cum e sa stai langa un om nervos. Cum o sa te influenteze? Dar langa un om fericit? Toti suntem asa. Toti suntem influentati de grupul in care ne aflam la acel moment. Important este sa stim cum sa gestionam astfel de situatii si pe cine alegem sa ne influenteze in continuare.
Multumesc cerului, karmei, divinitatii ca m-au facut sa tin langa mine oameni care m-au ajutat sa evoluez, sa cresc spiritual, care m-au invatat sa am altfel de asteptari, sa “dream big” doar prin simpla lor prezenta. Acum cred cu tarie in vorba aia ” cele rele sa se spele, cele bune sa se adune”.
Va doresc si voua sa aveti acelasi noroc pe care l-am avut eu. Sa fiti inconjurati numai de oameni care va influenteaza in bine. Pentru ca, pana la urma, toti meritam tot ce este mai bun si frumos pe lumea asta.
Va pupa Cire!
“NU”
Pana acum ceva ani mi se parea o tortura sa refuz pe cineva. Mi se parea ca daca o sa zic “nu” persoana respectiva nu o sa isi mai doreasca sa fie parte din viata mea. Nu doar o data mi s-a intamplat sa fac lucruri de care nu eram mandra sau cu care nu ma simteam confortabil doar de dragul altora.
De multe ori, pentru a-i face pe altii fericiti, ma puneam in situatii care nu imi faceau cinste. Vreau sa intelegi ca nu ii acuz pe acei oameni. Nu asta este intentia mea. Fiecare are dreptul si libertatea de a-si “incerca sansele”. Uneori merge, alteori nu merge.
Intre timp am descoperit cat de simplu este sa refuzi o persoana. Am descoperit ca trecandu-ma pe primul plan nu fac decat sa pastrez langa mine oamenii care merita cu adevarat sa fie in viata mea. Cand am inceput sa refuz lucruri care nu imi faceau cinste, nu imi placeau sau pur si simplu nu doream sa le fac viata mea a devenit “drama free”. Este atat de simplu sa spui “nu” si sa nu te justifici.
Mi s-a intamplat la un moment dat ca un amic de-al meu sa ma intrebe de ce l-am refuzat. I-am zis: pentru ca nu vreau sa fac lucrul X. Ca poate pentru el asta nu este un motiv, dar pentru mine este. Nu trebuie sa imi justific actiunile si deciziile. Atata timp cat nu tine de viata si de moarte, atata timp cat nu esti mama, tata, fratele sau cumnata nu ai niciun drept sa imi cer justificare. Va zic sincer ca nu ma deranjeaza ca asa s-au “eliberat” locuri in viata mea. Cine isi doreste sa fie alaturi de mine accepta un refuz din partea mea. Simplu, scurt si la obiect!
Si uite asa viata mea s-a simplificat. Pam Pam!
Va pupa Cire