Archive for August, 2019
by CB
Geanta de sala statea la locul ei pe hol. Astazi parca scosese toti demonii din el. Iesise de la dus si se pregatea sa manance de seara. Isi comandase de la birou cina ca sa nu mai piarda timpul prin supermarket sau la bucatarie.
Nu il incanta ideea de tigara, dar seara isi pune mereu un pahat cu Whiskey. Il relaxeaza mai mult decat aproape orice pe lumea asta. Iese pe balcon unde privelistea ii ofera linistea de care are nevoie dupa o zi de rahat.
Charles Mingu, un pahar cu Whiskey si o priveliste misto. Astea erau planurile pentru seara aia. Fara drame, fara stres. Asta pana cand ii suna telefonul. Se uita la ecran sa vada cine il deranjeaza si ii ingheata sangele in vene.
– Am nevoie de tine.
– Vin acum.
Nu isi mai vorbisera de ceva ani. El o “urmarea” din umbra, in timp ce ea nu mai stia nimic de el. Nu i-a trecut prin gand ca nu ar mai avea acelasi numar de telefon sau ca ar putea fi intr-o relatie. Stia doar ca atunci cand EA avea nevoie de EL ii era mereu alaturi. Asa a fost dintotdeauna si nu s-a gandit ca lucrurile s-ar fi putut schimba.
In 10 minute era la ea. I-a fost frica sa foloseasca cheia pe care o primise “in caz de urgente” asa ca a sunat la usa. Cu un zambet fortat ea l-a intampinat. Nu i-a zis nimic, doar l-a imbratisat si l-a poftit in casa.
– De ce nu ai folosit cheia?
– Nu stiam daca….
– Este!
Au deschis o sticla cu vin rosu, din ala de care le placea lor si au stat la discutii toata noaptea. Intelegea ca ea nu avea nevoie de cuvinte de incurajare, ci doar de un umar pe care sa planga.
Posted in By CB
A stat toata dimineata ascunsa sub patura sperand ca lumea si universul sa nu o vada. A scos mai intai un picior, apoi o mana si apoi capul. Isi simtea tot corpul greu, avea o durere de cap de cateva ore si ochii umflati de plans. Cu o privire goala, de parca nu mai avea pic de suflet in ea priveste spre tavan.
– Oare chiar trebuie sa fac asta? Ma doare tot.
Se decide sa se dea jos din pat. Si i e se pare greu fiecare miscare, i se pare greu sa respire, sa clipeasca….sa existe. Se duce la oglinda sa vada urmele. Se uita timp de cateva minute fara nicio reactie. Este desfigurata de durerea pe care o poarta ascunsa de mai bine de un an. Ar fi vrut sa isi poata elibera sentimentele la timpul potrivit. Acum este invadata de tot. De durere, de nepasare, de lacrimi, de depresie. A incercat acum un an sa isi ia viata cu niste pastile. Nu a avut noroc. A fost gasita la timp si salvata. Totusi pe ea nu a intrebat-o nimeni daca vrea sa fie salvata.
Daca ar fi stiut ca o sa doara atat de mult nu ar fi iubit.
Se duce in bucatarie si isi aprinde o tigara. Se aseaza pe blat si spera ca macar fumul tras sa o mai calmeze. Trage cu pasiune de fiecare data si elibereaza fumul in van. Spera ca asta sa o faca sa isi elibereze ura. Ura pe care o simte pentru ce a fost- ea, el, ei. O amuza ca mereu a fost impotriva tigarilor pana a incercat-o pe prima. Si demonul din ea s-a indragostit de viciul asta. Stie ca ii face rau, dar cat de mult rau mai poate face acum?
Se trezeste din micul teatru din capul ei cand aude telefonul. 10 apeluri nepreluate si vreo 20 de mesaje. De la el.
– De ce ma cauti? Ce mai vrei de la mine?
Tipa la telefon, dar nu raspunde. S-a saturat sa fie ea cea care il salveaza pe el de fiecare data. A consumat-o. A consumat-o de tot. Nici incendiile nu mistuie padurile cum a mistuit-o el. Isi inchide telefonul si se baga inapoi in pat. Azi nu vrea sa existe.
Azi depresia a invins-o.