Sunt clipe cand imi doresc ca viata sa fi venit cu un manual de instructiuni. Manual pe care sa il folosesti cand lucrurile nu sunt deloc roz.
De ceva timp (cateva luni as putea spune) mi se pare ca traiesc un roller coaster care, din pacate, m-a epuizat fizic si psihic. Cumva incerc sa imi dau seama cum as putea sa o scot la capat, dar este o provocare pe care nu reusesc sa o duc la bun sfarsit. Este o senzatie tare ciudata care pare sa ma urmareasca.
P incerca sa inteleaga prin ce trec si, cel mai simplu mod de a ii explica a fost: gandeste-te ca te lasa cineva in mijlocul unei paduri si iti spune sa revii la civilizatie. Te simti pierdut, panicat, debusolat, frustrat si nu numai. Fix asa sunt eu acum: intr-o mare padure din care nu reusesc sa ies. Cred ca s-au adunat atat de multe lucruri incat ma simt precum Cutia Pandorei. Care, din pacate/fericire, a fost deschisa la terapie.
In ultimele sedinte au iesit la suprafata niste lucruri pe care le credeam de mult timp uitate, dar, se pare ca acum au explodat. Sentiment dupa sentiment ies din mine de parca ar fi o avalansa. Au iesit toate si sunt panicata pentru ca nu stiu ce sa fac cu ele. Eu, o persoana extrem de rezervata in privinta sentimentelor, m-am trezit intr-o tornada. Tot ce am simtit de la 6 ani si pana in prezent au iesit la suprafata.
Am oameni minunati care sunt alaturi de mine, care ma sustin si ma ajuta sa trec prin astfel de clipe, dar, din pacate, cred ca este ceva ce trebuie sa fac singura. Am o singura vesta de salvare: terapia. Dupa 4 ani de terapie am plans pt prima data. Atat de “hard core” au devenit starile astea.
Deci? De ce viata nu vine cu manual de instructiuni? De ce nu vine cu busola care te ajuta sa iesi din padure?
Posted in Uncategorized