Vă mai amintiţi de desenele Sailor Moon? Vă mai amintiţi de Usagi Tsukino? De toate luptătoarele Sailor?
Mi se întâmplă să îmi amintesc de zilele din copilărie când aşteptam cu mare drag să le văd pe RAI UNO- deşi erau în italiană şi nu înţelegeam cuvintele în totalitate reuşisem să reţin cântecele, formulele pentru fricare putere şi fiecare nume al celor 10 luptătoare.
Nu o să uit cum mă jucam împreună cu prietenele în faţa blocului- eu eram Salor Mercury. Câte amintiri plăcute am cu privire la aceste desene. Cum se luptau de fiecare dată să salveze omenirea, cum Usagi plângea la fiecare bubă, cum era mereu salvată de Cavalerul Mascat (Mamoru Chiba), cum s-a îndrăgostit prima dată.
Nu o să uit niciodată cum a apărut Chibiusa pentru prima dată în viaţa lor şi cum se certa mereu cu Usagi, din orice motiv. Îmi amintesc că după ce s-a terminat prima serie am plâns. Eram la bunica mea împreună cu verişoara mea…ce lacrimi de crododil am tras când am văzut că fetele au murit, dar că, într-un final, s-au renăscut şi s-au reîntâlnit.
Îmi mai amintesc că pe atunci aveam toate cărţile de colorat, toate cartonaşele, cărţile de joc, posterele sau că îmi făceam codiţe precum Usagi. Nu o să uit rochiţa pe care am primit-o de la o mătuşă de-a mea care semăna la perfecţie cu costumul lui Sailor Mercury (Amy) şi cu care ieşeam să mă joc ca să intru cel mai bine în rol.
Cele mai mari prostii pe care le făceam era să îi stric mamei foile de calc ca să le pot desene pe luptătoarele Sailor mult mai bine decât o făceau colegele sau prietenele. Sau cum cântam cu ele în faţa blocului toate cântecele- asta că să nu mai spun de poveştioarele gen:
“fată ai văzut cum s-a sărutat Usagi cu Mamoru?” sau “fată ai văzut cum era îmbrăcată la bal Usagi?”
Şi multe alte “poveşti” asemănătoare. Îmi este dor de desenele alea, mi-e dor să mă mai uit încă o dată la cele 5 serii : Dark Kingdom arc, Black Moon arc (Sailor Moon R), Infinity arc (Sailor Moon S), Dream arc (Sailor Moon Supers) şi Stars arc (Sailor Stars).
Acest articol participă la concursul : desenele copilăriei
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tOnjlUzqSC4&feature=related]
Am tot incercat sa inteleg ce zic aia in reclamele de la Vodafone si intr-un final, cu boxele la maxim, am inteles.
Dar Dumnezeuleee!!!!!!!!!! cine a facut reclamele alea? Sunt atat de cretine. Exact ca alea de la nescafe sau…cafea la pliculet. Cine pana mea are o asemenea imaginatie? Nu ma pricep la reclame- desi fac o facultate pe aceeasi lungime de unda…paradoxal,nu?- si tocmai de asta nu m-as aventura intr-o asemenea meserie. Din pacate 99% din reclamele din Romania merg pe aceeasi idee, acelasi “grafic”. Sunt plictisitoare, deloc originale si de cele mai multe ori cu o idee seaca. Ceva de genu: auzi un banc sec si iti ia ceva pana sa schitezi un zambet cum ca l-ai inteles. Asa sta treaba si cu reclamele de la noi. EEEEHHH!!! Si eu acum,nu? Probabil ca mai avem ceva pana ne trezim la capitolul creativitate, dar pana atunci….stam si privim reclame sexi si cu mesaje stupide.
Posted in esenta, infectii ale societatii, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, sesiune, zilnice | 3 Comments »
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5trkJw1ATuM&eurl=http%3A%2F%2Fiyli%2Ewordpress%2Ecom%2F&feature=player_embedded]
Zilele trecute am trimis un mail unui profesor (sau profesoara?!) pentru a afla nota de la un examen. Persoana in cauza (sa ii spunem X) s-a comportat…nu tocmai academic. Stiu ca nu este de datoria ta sa spui unui student ce nota a luat la un examen, dar nu era mai simplu daca imi spunea: suna la secretariat? Ma enerveaza la culme atitudinea oamenilor care se cred mult superiori- nu neaparat mie…ci in general. Atata vreme cat nu am jignit, nu am injurat, nu am avut un limbaj nepoliticos nu vad de ce reactia asta…dar in fine…probabil ca problema vine de la simpla mea curiozitate de a afla o nota…
Posted in esenta, infectii ale societatii, mistere, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, zilnice | No Comments »
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=X9A2JWSVogg]
Mi-am amintit de o situatie de-a unei verisoare de-a mele. Parintii ei erau impotriva relatiei pe care o are cu iubitul ei. Erau si inca mai sunt impotriva relatiei. Motivul? Paaaiii…sincera sa fiu nici eu nu l-am inteles prea bine. Ideea sta in felul urmator: mama ei i-a zis ca relatia cu el nu o sa dureze mult, ca ala nu o merita…bla bla bla. Ciudat sau nu ei sunt impreuna de vreo 6 ani, locuiesc impreuna de vreo 5 si totul e minunat. Intr-una din vizitele in orasul natal maica’sa i-a facut un scandal monstru pentru cadoul pe care ea i-l facea lui. La ce a dus toata chestia asta? Ea si-a luat bagajele si a plecat in aceeasi zi in care a si venit- desigur dupa ce s-a certat ca la usa cortului cu ma’sa. Dupa vreo cateva luni au facut oarecum pare. De ce zic oarecum? Pai pentru ca ma’sa tot nu accepta relatia celor doi, dar se abtine- sau cel putin asa cred- de la a mai comenta.
Inteleg ca parintii sunt singurii oameni de pe planeta asta care ne vor binele, dar…hai sa o luam si pe aia buna: de ce a fost nevoie de o cearta pentru ca mama sa ii spuna fiicei parerea despre iubitul ei? Chiar era asa de greu sa discute civilizat?
Intelegeam daca avea dreptate, dar totusi…este vorba de o relatie de cativa ani buni. Este oare asa de greu sa ii acorde o sansa acelui baiat? Nu ii iau apararea tipului [am motivele mele], dar pur si simplu nu mi se pare normal modul in care a reactionat mama tipei…
Voi ce spuneti? Este normal ca un parinte sa reactioneze asa? Eu zic ca nu.
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, mistere, noi doi, reguli, romantism, zilnice | No Comments »
se pare ca ziua de 11 e al dracului de ghinionista pentru mine. am reusit sa raman fara telefon- mi-a fost furat. azi am ajuns si eu acasa si cand m-am uitat pe antichitatea cealalta aveam zeci de apeluri pierdute, mesaje si tot tacamul. a trebuit sa dau espe mii de explicatii- ceea ce urasc cel mai mult. a trebuit sa vorbesc cu maica’mea vreo juma de ora la telefon si sa ii explic mult prea multe lucruri.
singurul lucru care ma bucura este ca pana acum sunt integralista…ferice pe mine,nu??
cacat!
preferam sa am restante,dar sa nu raman fara telefonul primit cadou de la fratele meu…
mai nasol e ca nu imi stiu numarul de telefon =))
asta e,nu?
noi sa fim sanatosi….
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, mistere, noi, noi doi, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, sesiune, zilnice | 4 Comments »
De ce poartă piţipoancele decolteul ăla cu ţâţele până în gât? Nu le doare? Eu am încercat şi nu am rezistat mai mult de 5 secunde.
De ce stau cu mâinile aşa ciudat când au o geantă?
Nutritionistii bat obrazul celor care au kilograme în plus, dar ei nu sunt capabili să ţină propriul regim?
De ce ziua are 24 de ore?
Dacă nu exista ceasul ce era mai întâi: ziua sau noaptea?
De ce “de ce”?
p.s: Ieri m-au sunat ca să mă duc la un interviu…sper să iasă ceva din toată chestia asta.
În sfârşit libertate…cel puţine pentru ziua de azi. Mâine o luăm de la capăt, alt examen, alţi nervi, alte înjurături. Din fericire pentru mine azi am primit minunata veste că am mai luat 2 examene. Sunt atât de obosită încât nu mai sunt capabilă să mă bucur. Abia Vineri- sau cel puţin aşa sper- o să pun punct la toate examenele din ultimul an. Ce îmi doresc după asta? O lună de linişte. După aia mă angajez şi între timp lucrez la licenţă. Am decis să o las pe februarie. Medicul mi-a dat un sfat destul de…dur: ori o dai atunci, ori te revăd şi de data viitoare băgăm perfuziile.
Am fost exagerat de “fericită” când mi-a spus asta. Parcă îl şi aud: “organismul tău este sub nivelul mării…ţine-o tot aşa şi nu o să mai fii în stare să mergi singură pe picioare…pe propriile picioare”. I-am zâmbit sec şi m-am scuzat. Ce aş putea să fac mai mult? Probabil că în viitorul cel mai apropiat o să mă lovesc de atitudinea părinţilor mei care vroiau să termin anul ăsta, dar …sunt incapabilă să mai lucrez şi la licenţă.
O prietenă care m-a văzut de curând s-a speriat. Eram galbenă la faţă, cu cearcăne şi abia abia ţinându-mă pe picioare. Şi-a făcut datoria de prietenă foarte bine când m-a mustrat. A spus că e vorba de sănătatea mea…nu de o lucrare cu care oricum toţi se şterg la cur cu ea. Are dreptate, dar…
cel mai mult acum îmi e dor să simt valurile de la mal, să simt nisipul, să mă duc la munte şi să stau întinsă pe iarbă, să mă ud de la rouă…vreau libertate…vreau o lună în care să dorm până la 1 ca să mă trezesc şi să mă culc la loc…oooohhhhhhh daaaaaaaa
Posted in esenta, familie, gaşca, medici, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, sesiune, zilnice | No Comments »