By P
După câte ştiţi- am şi zis-o- Raluca a luat o pauză. Nu am vrut să o întreb pe ce perioadă, pur şi simplu a ales să se îndepărteze de vrăjelile din mediul online. Motivele ţin strict de ea şi am preferat să nu o deranjez cu întrebări cretine de genu: dar ce ai păţit? Dar eşti bine? Vai fată de ce pleci?
Presupun că nu este singura care a luat această pauză preferând să îşi trăiască viaţa decât să stea în faţa unui pc. Un lucru e clar: e distrusă rău de tot. Nu ştiu motivul, nu vreau să îl ştiu, dar îmi dau cu presupusul. Bă fetelor eu v-am mai zis ceva o dată, dar se pare că eu scriu, eu citesc. Şi situaţia devine cam penală, ajungând să am un monolog sau cel mai bine spus: ajung să cred că sunt un nebun care vorbeşte de unul singur. Nu îmi place situaţia.
Nu vă cer să îi respectaţi intimitatea că ştiu că nu o să faceţi asta. O să întrebaţi ce a păţit, de ce, ce să faceţi ca să îşi revină.
Vă zic de pe acum: nu ştiu, nu mă bag. Sfaturile vin de la o singură persoană, una pentru care am un respect de neimaginat- misogin din fire este ceva nou pentru mine- mama ei. Ea o să ştie ce şi cum să îi vorbească şi ce să îi explice.
Dacă aveţi pic de respect pentru ea o să îi acceptaţi pauza asta. O să ştiţi când şi-a revenit. De asta vă asigur.
By P
Pe o perioadă nedeterminată de timp o să fiu moderatorul acestui blog.
Din cauze mai mult sau mai puţin personale [nu vă fute pe voi grija] Raluca a luat o pauză în ceea ce priveşte mediul online şi nu numai.
Dacă aveţi vreo problemă de orice fel cu ea îî puteţi scrie pe adresa de mail- nu vă ofer garanţia că o să şi răspundă- traducere liberă: E FUCKED UP!!!!
Întrebări? Nelămuriri?
NU?
BUN!
Sau cel puţin în concepţia unui clar văzător asta mi-ar fi definiţia. Am refuzat o perioadă de vreme să cred că mă învârt în jurul unor oameni atât de iubitori şi deschişi…la minte şi nu numai.
Mi-aş fi citit sau mai bine zis recitit romanul din copilărie, cel pe care l-am dat tuturor prietenilor să îl analizeze. Am primit laude, dar şi critici. Mi s-a spus că este ciudat şi prea întortocheat, că dă un pic de negru curcubeului şi că depăşeşte conturul legilor descrise de o societate sictirită de atenţie.
Pentru o perioadă am crezut că universul depinde de existenţa unui fetiţe cu părul blond, prins în două codiţe perfecte, că nu există încălzire globală sau dispariţie. Am crezut că stelele sunt licurici pe care îi prindem ziua între dinţi şi noaptea îi suipăm în scârbă din vina gustului prea piperat.
Dacă m-aş fi născut fluture nu aş fi ieşit niciodată din cocon. Este prea bine, cald şi aş fi stat în braţele unui prinţ imaginar. Un prinţ cu ochi căprui, cu buze cărnoase şi un zâmbet care ar fi putut fi considerat ideal pentru o viaţă perfectă.
Pentru un viitor care sună relativ bine nu vreau decât o zi de nemurire.
By P
Am avut deosebita plăcere să cunosc zilele trecute o paraşută tipă. Pare a fi genu ăla de tipă la care ajungi numai cu scara la nas. Atitudinea ei de “mare doamnă” scotea la iveală un caracter mizerabil. Am reuşit să o conving să mergem în separeu, să fim numai noi doi. BIG MISTAKE! Mă aşteptam la un blow job sau măcar la una mică…nimic. M-am ales cu poveşti legate de trecutul ei, de eşecurile din viaţa ei mai mult decât penală. Cred că până şi cel mai penal om de pe planetă penalilor nu era atât de penal ca ea.
Am încercat să îi desenez dezinteresul acut pe care îl prezentam faţă de povestea ei, dar nu a prins mişcarea. Am oprit-o din turuit şi i-am explicat că viaţa ei nu reprintă un interes pentru mine. Se pare că modul în care i-am spus-o a jignit-o rău de tot. Mă aşteptam să devină o crizată din aia care urlă şi prin urechi, dar nu a fost aşa. FUCK! S-a ridicat şi a plecat…de tot.
M-a sunat azi dimineaţă să îmi spună că am jignit-o când i-am spus că e o panaramă prea bună pentru mine. I-am spus simplu: m-ai deranjat din somn! Şi i-am închis telefonul…apoi l-am închis total şi definitiv. Nu am chef, nu am dispoziţia necesară să fiu umărul pe care să bocească toate proastele care nu sunt capabile să îşi trăiască viaţa până la capăt.
Între timp am găsit o parteneră bună la blow job. Singurul defect? E blondă…
By P
Bă fetelor hai să vă zic ceva: TOŢI BĂRBAŢII E PORCI! Ne doare în cur de voi şi vă arătăm lucrul ăsta fără niciun fel de regret. O tipă mi-a zis ceva de genu că e nepăsare. Nu, nu e nepăsare. E durere în cur şi aia nu foarte tare.
Niciodată nu o să înţeleg de ce este nevoie să fiţi voi alea care se deschid în faţa unui EL. Merită atât de mult să vă futeţi fericirea? Nu aş garanta. Sentimentele unui bărbat sunt ca un orgasm scurt: e plăcut la început pentru ca la final să întrebi: “atât?” Dacă voi credeţi că sentimentele voastre fac cât o ceapă degerată să ştiţi că vă înşelaţi. Prin definiţie nu dăm doi bani pe voi. La urma urmelor sexul este mai plăcut decât o masturbare în baie. Singurul avantaj al ultimului lucru zis la final e că după ce te extenuezi nu trebuie să îţi mai iei mâna în “braţe”, să o minţi spunându-i că a fost perfect sau să vorbeşti pur şi simplu cu ea. Nici măcar!
O prietenă mi-a zis aseară, printre lacrimi desigur, că prietenul ei o tratează cu curu. Am vrut să îi sugerez o partidă de sex în baie, dar aş fi primit acelaşi refuz din partea ei. Orgoliul meu ar fi fost vizibil lezat şi nu m-ar fi încântat ideea. I-am explicat cum stă treaba, dar degeaba. Tot nu vrea să înţeleagă. Se minte ca nebuna de una dingură sperând că o să vină maica Tereza pe planetă şi o să facă o minune. M-a “certat” pentru cuvintele vulgare, dar atât. Nu mi-a răspuns atunci când am întrebat-o : «îl iubeşti?». S-a uitat la mine cu ochii ei de căprioară abia vânată şi mi-a zis că «este totul pentru mine». O obsesie nu este acelaşi lucru cu o iubire sinceră.
M-a întrebat Raluca de ce sunt atât de misogin în exprimare. Primul impuls a fost să îi spun că singurul lucru misogin în mine e că văd în femeie o infecţie. I-am zâmbit şi i-am explicat că lumea ei nu se intersectează cu a mea, că floricelele din lumea ei sunt praf în lumea mea. Sunt misogin şi nu îmi pasă. Îmi place să îmi bat joc de femei şi să le supun celor mai cumplite momente de umilinţă. De ce? Pentru că pot, pentru că sunt atât de proaste încât cedează din prima la cuvintele de laudă aduse lor. Se cred zei, iar bărbaţii sunt supuşi ce aduc drept sacrificii sufletele lor.
Am respect pentru 3 femei în lumea asta. A treia este femeia care îmi va închide gura înainte de a o putea păcăli.
Pentru cei care se întreabă: nu am nume, am un pseudonume. Sunt o fantomă în umbra unui trup. Nu ştiu cum să daţi de mine, nu cer să daţi de mine, nu îmi pasă cum daţi de mine.
Am participat la o discuţie legată de părinţi şi bunurile pe care le primim de la ei. Mereu am fost de părere că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat lupţi pentru acel ceva. Nu ceri ajutorul părinţilor să doneze şi ei ceva sau să îţi procure acel ceva.
În anul întâi de facultate mi-am pus în minte ca atunci când o să mă îndrăgostesc cu adevărat o să plec în Franţa. Din păcate, relaţia nu a durat- ata ete, nu e capăt de ţară, daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarrrrrrrrrrrrrrrrrrrr tot m-am dus în Franţa. Am muncit, am muncit pe brânci, mi-am ignorat prietenii, părinţii şi într-un final sănătatea.
Părinţii mei mi-au propus să mă ajute cu banii, să îmi dea o sumă de bani ca să semnez mai repede respectivul contract. Am refuzat. După 4 luni de muncă m-am dus la agenţia de voiaj, aveam 25 de milioane în buzunar şi cu inima în gât. În clipa în care am semnat contractul mi-au dat lacrimile. Muncisem până la epuizare pentru 6 zile în inima Parisului, zburam cu avionul şi aveam ocazia să ating pământ străin. Ce satisfacţie aş mai fi avut să mă plimb pe străzile din Paris ştiind că nu eram acolo datorită mie? Datorită muncii depuse?Cum m-aş mai fi distrat dacă mi-ar fi plătit ai mei excursia asta? Aceeaşi chestie este şi cu orice alt lucru obţinut datorită părinţilor.
Eu una nu m-aş bucura la fel de mult de un lucru dacă mi s-ar oferi pe tavă…ştiu, sună a falsitate, dar aşa este. Consider că un om este caracterizat de ceea ce a realizat în viaţă, de ceea ce a realizat prin propriile puteri şi sub nicio formă de ceea ce i-au oferit părinţii, rudele, vecinii, iubiţii, iubitele sau alţii.
Poate că eu am o gândire mai ciudată, dar prefer să fiu orgolioasă sau doar foarte încăpăţânată şi să lupt pentru bucăţica mea.
Mai era o chestie cu care nu sunt de acord: toate acestea sunt de fapt răsplata că ai fost “copil cuminte”. Din nou, NU SUNT de acord! Păi învăţ pentru mine sau pentru ei? Învăţ să îmi modelez cunoştinţele sau ca să obţin maşina mult dorită?
P.s: nu confundaţi cadourile oferite din inimă cu cadourile doar că e “bebelu”mamei
De azi încep o campanie “ANTI RALU“. Se pare că lumea nu se prinde de faptul că NU îmi place să îmi spună RALU. Oameni buni: MĂ CHEAMĂ
RRRRRAAAAAALLLLLUUUUUUUUUUUUUCCCCCCCCCAAAAAAAAA RALUCA, RALUCA, RAAALUCAAAA,
RAAAAAAAAALUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUCA, dar nu Ralu. Când aud că mi se spune aşa îmi vine să dau cu ceva în cap
cuiva…
De mâine, asta dacă nu din seara asta o să vedeţi un banner cu : ANTI RALU. De ce?
SIMPLU!!!!
URĂSC SĂ MI SE SPUNĂ RALU!!!!!!!!!!!!!
