Nietzsche a murit

Sunt atât de lipsită de idei încât strig să mă ajutați.

Eu mereu am fost de părere că Read the rest of this entry »

Spuneam cât de bine e acasă? Spuneeeaaaam! Spuneam cât de bine mă simțeam??? Spuneaaaam!

Între timp rinichii mei au prins o personalitate care mă sperie și de 2 zile am niște crize de rinichi de nu e adevărat. Și culmea este că beau apă. Trebuie să iau măsuri…deși mersul la doctor nu e una dintre ele.

Cred că eu sunt defectă. De fapt aș putea să jur că sunt defectă. În timp ce majoritatea fetelor se uită după rochițe roz, filme de amor și floricele, eu mă uit la filme cu psihopați.

De curând am descoperit un serial atât de bolnav încât încep să îmi fac griji. :)) glumesc! Am descoperit serialul Hannibal și simt că lumea filmului mai are o șansă. De când am văyut filmul Hannibal (cu Anthony Hopkins) am făcut o pasiune cam dubioasă pentru acest gen de filme. Îmi pare rău că nu am văyut serialul de la început, dar de acum o să am activitate în fiecare seară, după ce mă întorc cu Pușa de la plimbare.

Deci da! Am probleme mari :))

Acum a venit și momentul să spun: am părăsit Bucureștiul. Cel puțin pentru o perioadă nedeterminată și asta pentru că noul loc de muncă îmi permite această posibilitate. Este într-adevăr o decizie la care m-am gândit multă vreme, dar fie vorba între noi: nicăieri nu-i mai bine ca acasă 😀

O să mă întorc la un moment dat în București (asta dacă planurile mele de viitor nu prevăd un oraș mai mare), dar momentan vreau să stau acasă.

Șiți care este cel mai relaxant lucru dintr-o zi? După 9 ore de agitație mă eliberez de toți nervii cu o plimbare de peste 2 ore cu Pușa. Aș putea adăuga că este unul din momentele mele preferate ale zilei.

Să ai un animăluț de companie este cel mai frumos lucru. Cred că de aia mă și gândeam că o să mor singură cu 75 de pisici :)))

Atât de bine încât uit să mai scriu pe blog. Promit ca de săptămâna viitoare să fiu activă în fiecare zi și să vă dau și o veste …interesantă aș putea spune. 😀

Știți ce mi s-a întâmplat acum ceva zile?

Cineva mi-a luat mâna stângă și m-a întrebat: unde e verigheta? Eu m-am uitat luuung și am zis: eu nu sunt făcută pentru căsătorie.

Privirea persoanei după această afirmație? Parcă tocmai aflase că nu există Moș Crăciun.

Să știți că nu am murit, doar că în acest moment sunt în Galați pentru a rezolva niște probleme personale și sper ca până la sfârșitul săptămânii să mă întorc.

Trăiesc! Pe cuvânt!

Stiti ce am observat in randul unor pipite de Dorobanti? Ca sunt certate cu apa si cu sapunul. Este ciudat avand in vedere ca majoritatea petrec o groaza de timp in saloanele dei nfrumusetare, la solar si alte minunatii din astea. Intrebarea mea este: Cum este posibil sa ajungi sa iti dai aere de mare doamna si sa nu te speli?

Inteleg cand ai 10 ani si nu iti pasa, cand ajungi la pubertate si iti place sa fii un rebel nespalat, dar si la 20 si ceva de ani? Eu am o mare problema cu igiena personala. Consider ca este un lucru sfant care trebuie respectat cu strictete. Si totusi? Cum de exista, rectific: cum de mai exista fetisoare in situatia in care sa nu suporte apa si sapunul?

Nu doar domnisoarele sunt “scutite” de la aceasta treaba minunata. Mi s-a intamplat sa vad si barbati care sa nu constientizeze faptul ca glandele lor sudoripare nu au intrat in greva. Este o situatie nu tocmai placuta. Situatia devine si mai tragica daca mergi vara cu RATB-ul si chiar cu metroul. Atunci cand simti fiecare parfum existent sau inca nedescoperit pe fata planetei.

Cea mai grava situatie este cand intalnesti parfum de la glandele sudoripare combinat cu parfumul Channel. DIVIN!

P.s: tot nu mi-am amintit ce vroiam sa scriu ieri :))