Posted in Ce inseamna sa fii mandru de tine?
Zilele trecute am fost la cumparaturi peste niste haine. Stiti care este cel mai senzational sentiment trait de cateva luni incoace?
Cand mi-am cumparat o pereche de blugi cu 4 numere mai mici. Si planul este ca pana la finalul acestui an sa intru in blugii pe care ii purtam in liceu. Un plan deloc greu de atins cu un pic de ambitie.
Viata e mai frumoasa cu peste 10 kilograme in minus si o tona de incredere in plus castigata.
MESAJ:
Dragilor, data fiind situatia extrem de neplacuta pe care o traversam vizavi de mult disputata eutanasiere, eu si Maria Zloteanu ne am mobilizat si am hotarat sa facem ce putem, cu ceea ce avem. Adica: am salvat- luat de pe strada si dus intr un adapost privat 3 sufletele minunate. Atat am putut deocamdata..pentru ca exista costuri: 100 ron/luna padocul + 50 ron/luna mancarea (sau le-o asiguram noi); pe langa acestea, la prezentarea in adapost, cateii trebuie sa fie vaccinati/deparazitati/cu carnetele de sanatate la zi; bineinteles, fiind de pe strada, am fost nevoite sa platim si pentru acestea: 70 ron/carnet (vaccinuri+deparazitare) si extra 70 in cazul in care intentionam sa ii gasim stapani adoptivi peste hotare (pasaport, chip). Daca doriti/puteti sa ne ajutati cu ceva fonduri (banuti si/sau mancare), mai putem salva cateva suflete, pana nu va fi prea tarziu. Odata ajunsi in adapost, cateii sunt in siguranta, iar noi ne putem concentra pe promovarea acestora pe site-urile de adoptii. Acestea fiind spuse, stiti unde sa ne gasiti in cazul in care doriti sa ajutati! Multumim anticipat!
Mariana Zloteanu, cont lei Banca Transilvania: RO10 BTRL 0640 1201 2276 22XX
Nu va cer marea cu sarea. Doneaza cine vrea si cat vrea. Nu mi se pare normal ca niste sufletele sa sufere pentru ca oamenii vor sa fie rai gratuit.
La multi ani pentru cei 18 ani si cateva (mai multe) luni impliniti astazi!
Iti doresc tot binele si fericirea din lume.
Sa ne auzim la 100 de ani!
Nu cred că există om care să nu se fi revoltat zilele astea în ceea ce privește acea întâmplare mai puțin fericită în care un copil a murit.
O să îmi spun și eu punctul de vedere:
Bunica: pot să știu și eu unde era bunica? Din câte am înțeles la televizor copiii ăia erau la 20 de minute distanță de ea. De ce s-a ajuns aici? Orice părinte normal la cap în secunda în care nu își mai vede odraslele se panichează. Ea a stat frumos pe o bancă și aștepta ca acei copii să vină înapoi. Că doar parcul e împrejmuit cu alarme și orice ieșire ilegală le declanșează. (scuzați-mi ironia din ton). Normal mi se părea ca ea să nu îi scape din ochi. Bun. Înțeleg: 5 minute, dar 20?! De ea nu se leagă nimeni?? Ba mai mult este invitată din televiziune în alta. Ca și părinții de altfel
Din ce am văzut zona respectivă era împrejmuită de un gard de sîrmă și apoi ditamai porțile de fier. Cum este posibil ca 2 copii să ajungă acolo?Părinții: să îmi fie cu iertare, dar eu nu am văzut niște oameni disperați, care tocmai și-au pierdut copilul. Am văzut doi oameni care apăreau la televizor cu o tărie de nedescris. Eu am scăpat-o pe Pușa 5 minute din ochi și nu mai eram om, tremuram din toate încheieturile și mai aveam puțin și începeam să plâng. La cei doi nu am văzut nicio lacrimi. Băi oameni buni NICIO LACRIMĂ? Pentru copilul tău?????? Mi se pare peste puterea mea de înțelegere. Într-adevăr nu sunt în măsură să judec reacția unui om, dar din moment ce am văzut babe la înmormântarea copilului care erau verzi, galbene, albastre la fațî de la plâns. Din păcate autoritățile preferă ca de fiecare dată varianta cea mai simplă: Hai să îi omorâm. Cei de la Kamikaze au un articol interesant (http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/scrisoare-deschisa-presei-jalnice-si-uratorilor-de-animale/) despre adopțiile făcute de unii. Se știe că toată România s-a împărțit acum în 2: cei care vor și cei care nu vor eutasierea cățeilor. Într-adevăr există câini extrem de violenți și în special cei din haite. Da. Pentru aceia trebuie să se ia măsuri, duși în centre, adoptați sau, în ultimă instanță, eutanasiați ca la carte, nu chinuiți. Măsurile sunt luate doar de dragul de a fi luate.
Nu, nu e nevoie să îmi săriți în cap. Și eu am fost atacată și mușcată de căini, dar nu am recurs niciodată la o astfel de măsură, să îmi doresc să omor niște animale care își apără teritoriul. La urma urmelor noi suntem singurii vinovați că s-a ajuns aici. Aveți idee câți câini din mediul rural sunt sterilizați? Cifra este mult prea infimă. Știți ce se întâmplă? Aduc câinii de la sate și îi abandonează în oraș. Rezultatul este vizibil. Se pare că nimeni nu a înțeles că acei cțini își apărau proprietatea. Se aia există. Să apere. Și Pușa mea face urât până la ușă. De la ușă încolo nu mai trebuie să apere, deci nu atacă.
Pe final am o întrebare de bun simț: dacă acel copil era răit, violat și ucis trebuia să eutanasiem toți oamenii (psihopați, oamenii străzii)? Că la urma urmelor principiul este EXACT ACELAȘI.
Știți care este una dintre cele mai dureroase chestii?
Să te înțepe în fund o albină.
Eu am pățit-o. Vreo oră am avut lacrimi în ochi și îmi doream să îmi smulg bucata aia de fund.
GROAZNIC!
Astăzi am prelungit cu încă un an abonamentul la blog. Eheheee dragii mei o să mă mai suportați încă 12 luni 😀
Muahahahaha