Mica poveste pe post de intro: La sala o gagica se pregatea sa ridice ffff multe greutati. In jurul ei vreo 3 tipi care sa o ajute. Eu stateam si ma uitam la ea, iar in gand imi spunea: you can do this girl! you can do this!
Dupa ce a facut undeva la 10 reperati s-a oprit. Tipii din jurul ei: ok!Eu am aplaudat-o si i-am zis : Bravooooooo!!!Dumnezeule mare cum s-a uitat fata asta la mine. Am zis ca o sa imi rupa capul. Atata dispret in privirea unui om nu am vazut in viata mea. De parca i-as fi luat zestrea. Dupa care mi s-a aprins un beculet. Poate ea asa a fost crescuta. Sa nu sustina alte femei sau sa fie sustinuta de alte femei. Si lucrul acesta este trist.
Imi doresc sa cred ca, de fiecare data cand au avut nevoie, prietenele mele au primit sustinerea mea. Atat cat am stiut sa ofer si atat cat am putut. Dar persoane care nu au fost crescute in acelasi stil? Ele cum ar trebui sa se comporte.Cred ca este destul de trist sa fii un om care nu poti sustine pe altcineva. Pana la urma asta te ajuta sa evoluezi ca om. Pentru ca, asa cum cred eu, uneori sustinerea pe care o oferim altora poate fi si o forma de ambitionare pentru propria persoana. Nu este un lucru rau daca stii cum sa abordezi situatia.
Si cu toate astea de ce sunt femei care nu sustin femei? De ce este atat de ciudat sa te bucuri de reusita altei persoane? Poate ar trebui creat un club al femeilor care sustin alte femei?
Buna! Numele meu este Raluca si sustin alte femei!
Va pupa,Cire