Azi mergeam prin supermarket în căutare de borcane. Până să intru un magazin la intrare o mamă cu 2 copii. 4-5 ani cel mult cred că aveau- o fată și un băiat. El urla ca descreieratul în timp ce maică’sa râdea de el. Inițial m-am uitat urât la copchil în speranța că poate se calmează. Eheheeeee… visez la lucruri frumoase. A început ăla să urle și mai tare (atât de tare încât îl auzeam deși aveam căștile dfin urechi). Am luat măsuri. M-am întors și m-am uitat urât la maică’sa. Și m-am uitat atât de urât încât aia s-a albit la față. Deodată o aud cum spune: gata dragă. Nu mai țipa că se uită oamenii la noi. Și odrasla s-a calmat.
Eu mereu o să susțin că înainte de a deveni părinte trebuie să faci mai multe teste. Inclusiv un test care să îți testeze abilitățile de a educa un copil. Pentru că, din câte văd, majoritatea habar nu au să își educe odraslele și fie vorba între noi: niciunul dintre noi nu este obligat să suporte nesimțirea și lipsa educației unui copil. De multe ori m-am luat la ceartă cu părinții pentru că îmi permiteam să mă uit urât la odraslele lor.
Oamenii trebuie să înțeleagă că un copil nu este ca o jucărie pe care o poți pune într-un colț dacă te plictisești de ea. Păcat că nu toată lumea conștientizează că educația si respectul ajută un om să ajungă departe. Și deci, după cum spuneam: unii nu ar trebui să fie părinți.
Posted in Uncategorized