Archive for May, 2013

Sunt atât de lipsită de idei încât strig să mă ajutați.

Eu mereu am fost de părere că Read the rest of this entry »

Spuneam cât de bine e acasă? Spuneeeaaaam! Spuneam cât de bine mă simțeam??? Spuneaaaam!

Între timp rinichii mei au prins o personalitate care mă sperie și de 2 zile am niște crize de rinichi de nu e adevărat. Și culmea este că beau apă. Trebuie să iau măsuri…deși mersul la doctor nu e una dintre ele.

Cred că eu sunt defectă. De fapt aș putea să jur că sunt defectă. În timp ce majoritatea fetelor se uită după rochițe roz, filme de amor și floricele, eu mă uit la filme cu psihopați.

De curând am descoperit un serial atât de bolnav încât încep să îmi fac griji. :)) glumesc! Am descoperit serialul Hannibal și simt că lumea filmului mai are o șansă. De când am văyut filmul Hannibal (cu Anthony Hopkins) am făcut o pasiune cam dubioasă pentru acest gen de filme. Îmi pare rău că nu am văyut serialul de la început, dar de acum o să am activitate în fiecare seară, după ce mă întorc cu Pușa de la plimbare.

Deci da! Am probleme mari :))

Acum a venit și momentul să spun: am părăsit Bucureștiul. Cel puțin pentru o perioadă nedeterminată și asta pentru că noul loc de muncă îmi permite această posibilitate. Este într-adevăr o decizie la care m-am gândit multă vreme, dar fie vorba între noi: nicăieri nu-i mai bine ca acasă 😀

O să mă întorc la un moment dat în București (asta dacă planurile mele de viitor nu prevăd un oraș mai mare), dar momentan vreau să stau acasă.

Șiți care este cel mai relaxant lucru dintr-o zi? După 9 ore de agitație mă eliberez de toți nervii cu o plimbare de peste 2 ore cu Pușa. Aș putea adăuga că este unul din momentele mele preferate ale zilei.

Să ai un animăluț de companie este cel mai frumos lucru. Cred că de aia mă și gândeam că o să mor singură cu 75 de pisici :)))

Atât de bine încât uit să mai scriu pe blog. Promit ca de săptămâna viitoare să fiu activă în fiecare zi și să vă dau și o veste …interesantă aș putea spune. 😀

Știți ce mi s-a întâmplat acum ceva zile?

Cineva mi-a luat mâna stângă și m-a întrebat: unde e verigheta? Eu m-am uitat luuung și am zis: eu nu sunt făcută pentru căsătorie.

Privirea persoanei după această afirmație? Parcă tocmai aflase că nu există Moș Crăciun.