Archive for February, 2013
O femeie devine mai interesantă când este cât mai dezbrăcată şi spune “da dragul meu! ai dreptate!”
În seara asta se închide prăvălia pentru că ies cu fetele în club!
Este timpul să socializăm 😀
Tot văd la puştime o nouă modă: ochelarii de soare noaptea. Eu nu o înţeleg! Read the rest of this entry »
Posted in esenta, infectii ale societatii, mistere, noi, zilnice | Tags: d'ale modei, misterioase sunt caile tinerilor | 4 Comments »
Cum în ultima vreme am cam tras chiulul de la tivi acum parcă m-au lovit zecile de nonştiri. Una dintre ele m-a lăsat Read the rest of this entry »
Posted in esenta, infectii ale societatii, mistere, noi, zilnice | Tags: ciudate sunt caile modei, dubioase | 5 Comments »
Când eram eu mai mică eram cam speriată de bombe, nu că acum nu aş fi, dar nu asta e ideea. Read the rest of this entry »
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, memorii, noi, reguli, zilnice | Tags: d'ale mele, d'ale vietii | 4 Comments »
Îţi pare rău şi-mi ceri împăcarea.
Crezi că-i uşor să-mi uit supărarea
Nu ştii ce aripi mi s-au frânt
Că nu am vrut să mă mai vezi plângând .
Iară o luăm de la-nceput, da’ stai!
Filmu’ ăsta mi se pare cunoscut,
Ăsta nu e visul pe care l-am avut,
În care tu mă pupi şi mă iubi-iubi mult, nu!
În visul ăsta plouă şi e trist,
Și tu nu eşti in el , aşa cum ai promis!
Da’ e ok, n-am de gând să mai insist,
O să fac o piesă despre asta că doar sunt artist!
Da, ştiu nu toată lumea îmi vrea binele,
Stau ascuns în casă, aprind toate luminile,
În ritmul ăsta o să îngheţe zilele
Și n-am de gând să trec prin viaţă cu patinele .
Bine că mi-am făcut lecţiile
Zii lui cupidon să lase jos săgeţile!
Eu nu mai fac nicio excepţie,
Că vorbe aud din toate direcţiile.
(2x)Și ţie… Îţi pare rău şi-mi ceri împăcarea
Crezi că-i uşor să-mi uit supărarea
Da’ crezi că mă-ncălzeşte cu ceva
Că eşti tu soarele meu? Cănd o arzi mereu aşa
Spui că e numai vina mea,
Atunci dă-mi inima înapoi sau ce-a rămas din ea.
Că eu platesc fără nicio destinaţie
Și viaţa asta nu mai are gravitaţie,
Ups! Am mai pierdut încă o relaţie
Că trenul vieţii mele nu opreşte în orice staţie!
Tu vrei să facem iar un pact?
De parcă nu-mi amintesc exact,
Intri în viaţa mea, îmi dai lumea peste cap,
Cum fac americanii în Irak!
Uite cum se-ntunecă cerul,
Când văd că ţi-ai golit iar şifonierul
Cineva îmi fură oxigenul,
Și eu nu mai am aer când dau în faze de genu’ .
(4x)Și ţie… Îţi pare rău şi-mi ceri împăcarea
Crezi că-i uşor să-mi uït supărarea
Da! Am reuşit, într-un final să pun ultimul punct lucrării de disertaţie. Sunt atât de obosită încât nu mă gândesc decât la zecile de ore pe care o să le dorm de acum încolo.
Am nevoie de recuperare.
De luni revin!