Nietzsche a murit

Archive for November, 2008

Mi s-a aprins beculetul de la o chestie cu care m-am tot confruntat…voi stiti sa iertati o persoana care s-a purtat infect cu voi? Care o facea pe bunul samaritean cu voi, dar de fapt va distrugea putin cate putin?
Eu da…si sincera sa fiu nu am fost in stare sa uit sau sa iert.persoanele care mi-au facut asemenea lucruri au regretat inclusiv faptul ca s-au nascut [mmmda! din pacate am darul acesta de a face omul sa se simta inferior].
totusi cunosc persoane care mi-au spus: “e om, e normal sa greseasca si eu sa il iert”. nu! treaba nu sta asa! atata timp cat eu m-am deschis in fata ta, ti-am fost alaturi cand ai avut nevoie, ti-am oferit umarul sa plangi sau te-am ajutat in tot felul de tampenii, am mintit pentru tine si alte chestii de genul nu este prea indicat sa ma faci in toate felurile mai apoi pentru ca imi zcot ghearele si te nenorocesc pe viata.
de ce nu iert oamenii care imi gresesc? pentru simplul fapt ca stiu de la bun inceput ca o greseala pe care eu nu o pot ierta duce la destramarea prieteniei [nu zic de iubiti- ci doar de prieteni/ amici].
de ce am deschis un asemenea subiect? pentru ca multi il considera nesemnificativ…eu una nu sunt de aceeasi parere cu ei… de ce? pentru simplul fapt ca nu sunt ca ei.
de ce sa iert o persoana care mi-a gresit? si aud: “a gresi este omeneste!” …dar dragii mei:” a fi calcata in picioare este tot omeneste?”. iti sunt prietena pana la proba contrarie. pana mi-ai gresit atat de tare cat sa uit cat de “buni prieteni” eram in trecut.
asta e! asa sunt eu!
EU NU STIU SA IERT!

Din nou!
Da! Cititi bine…am racit. din nou…again…iar si iar.
se pare ca sistemul meu imunitar e mort. mort si ingropat.
nu ma mai chinui sa iau pastile ca oricum o sa imi treaca…sper
la mai mare

De azi fac parte dintr-o organizatie ce ajuta reintroducerea copiilor in societate. Sunt incantata de idee si mi se pare un program care merita toata atentia.
Totusi…traiesc cu un sentiment de vina…
Cand mergeam cu autobuzul spre Bucurestii noi- la capatul planetei- intr-o zona uitata si parasita de civilizatie am inceput sa imi fie dor de fitzele de oras, de civilizatie[cum ii spun].
Ma uitam pe strazi si vedeam ce nu credeam ca o sa vad vreodata in Bucuresti…case parasite sau foarte vechi, 1000 si una de gropi, namol, ma simteam ca in mlastina.
Sediul este undeva ascuns printre niste blocuri, batrani care se inghesuiau la umbrele moca oferite de pnl…si tot asa…
In centru era o liniste deplina. Catalina[sefa] imi spune: “in camerele astea stau mamele care au fugit de acasa cu copii. Erau batute si abuzate cand au venit la noi, iar acum locuiesc la noi. Ziua muncesc si seara vin si dorm aici. Nu se mai intorc acasa de frica barbatilor.Ne ajuta cum pot.”
Intram in camera in care erau cativa copilasi. Doua fete isi indreapta privirile asupra mea. Una dintre ele este Carina- surioara mea mai mica. Este clasa a 5a. Mama ei invata pentru scoala de farmaciste….nu stiu nimic despre tatal ei. In ochii ei nu vad acea sclipire pe care o vad in ochii oricarui copil. Majoritatea au doar un parinte, unii au ambii parinti dar nu se preocupa de soarta lor sau ii bat ca sunt betivani.
Mi-e mila de ei…simt ca lumea le-a intors spatele…usor usor incep sa vorbesc cu Carina. Se vede ca ii este frica sa se deschida in fata mea…si totusi accepta sa o tin in brate cand asistenta ii face vaccin….din ochii ei mari curg lacrimi- imi spune ca nu suporta acele si ca vrea sa termine. Azi are test la istorie…sper sa se descurce.
Am facut temele cu ea…am uitat cum era in clasa a5a.
Marti o sa o cunosc si pe Ana-Maria -a doua mea surioara. Este in clasa a2a…si din cate am inteles mai are inca 2 frati si 3 surori….si cam atat…abia astept sa o cunosc.
Cand am ajuns in zona aia parca simteai durerea si tristetea oamenilor.
Vin alegerile…dar nu si in zona aia…oameni saraci se uita lung la tine si isi dau seama ca esti strain…isi dau seama dupa hainele care nu sunt deloc ieftine.
Ma simt putin intimidata…simt ca nu sunt in elementul meu. Eu mereu am fost obisnuita sa mi se faca toate poftele, sa am parte de tot ce imi doream…si deodata POC! dau peste niste oameni care nu au bani, nu au timp nici macar de copiii lor.
Pana sa plec Carina m-a luat de mana: “hai sa mancam!”. M-am simtit jenata. Sa le mananc mancarea…M-a dus la cantina si am mancat cu ea. Nu facea mofturi. A mancat tot, a dus farfuria la bucatarie si a spus: “multumesc!”
Mi-a spus ca mama ei a invatat-o sa gateasca, sa spele, sa coase…stie sa faca lucruri pe care eu la varsta ei nici macar nu stiam sa le silabisesc.
“Mama mi-a spus ca este bine sa stiu cate putin din fiecare lucru. Dar azi nu o sa gatesc. Azi gateste mama ca vine mai devreme de la munca. Trebuie sa ii dau un bip cand plec la scoala ca sa nu se ingrijoreze.”
“Nu-i asa ca maine vii? Poate o sa vii si la mine sa o cunosti pe mama si sa ne uitam la un film care imi place”- astea au fost cuvintele ei in timpul mesei…
Era atat de draguta. Era in stare sa imi spele si farfuria numai ca sa imi faca pe plac…
Probabil ca astfel de copiii stiu ca numai daca imi oferi ceva ma poti face fericita…in ce mediu de cacat traiesc.
Domnilor- voi astia mari si tari de la putere exista astfel de cazuri la voi? Sau se pierd pe drum?
Mi-e din ce in ce mai scarba de lumea voastra…mi-e mila de voi ca sunteti niste viermi imputiti …mi-e mila de voi ca sunteti niste imbecili care fac spume la gura cand vad bani…

azi,ciudat,simplu,soare,stele,avion,malai,noroi,ciocolata,congelat,paine,abis,durere,cap,flori,factura,connex,scaun,haine,diverse,tema

de ce?
de ce nu?

Dupa cum vedeti m-am tinut de cuvant si am gasit un subiect!
De curand , in plimbarile mele de la scoala acasa am vazut 2 perechi de indragostiti: una formata din 2 manelisti si alta din 2 rockeri. Manelistul se uita de sus la femeia lui, desi era cu maxim 5 cm mai inalt decat ea…pe cand rockerul care era cu vreo 15 cm mai inalt decat ea se uita cu admiratie.
mi se pareau atata de diferite perechile….poate gradul de iubire[daca exista asa ceva] era la fel, dar modul de a o arata diferea complet…si atunci mi-am amintit de o intamplare petrecuta prin clasa a12a cu o colega de mea.
tipa o pitzipoanca destul de timida [ca sa spun asa] se gandeste sa imi faca o invitatie la o cafea. in timp ce ne plimbam noi prin scumpul si dragul Galati intalnim o pereche formata din 2 tineri cu inclinatii muzicale spre rock.
si ce o paleste pe duduie sa ma intrebe?
ceva de genul: Auzi dar cum o fi dragostea intre ei 2? oare e adevarat ce se spune despre dragostea dintre 2 rockeri?
eu: pai nu stiu ce anume se spune despre asta ca sa iti dau un raspuns.
ea: pai ca el o bate, o pune sa bea sange, o mai da si la altii.
eu: ….. aaaaaaaaaaaaaaahhhhhh!! da…cred ca te-ai uitat la pream ulte filme cu zombie.

ramasesem perplexa. adica nu se poate ca la 18 ani [ca atat avea duduia] sa ma intrebi asa ceva. okey inteleg ca nu ai umblat niciodata cu un rocker, ci numai u manelisti- si aia si-au batut joc de tine in ultimul hal, dar…totusi…sa nu exageram…ma mir cum de nu a inceput si cu slujbe satanice, jertfirea unei virgine…bla bla bla.
eu nu cred ca stilul muzical determina cum si cat sa iubesti o persoana.
din pacate am avut “placerea” de a umbla si cu un manelist…si dumnezeu cu mila… fie era ala atat de prost incat nu aveai ce discuta cu el, fie eram eu prea “rockerita” pentru el.
si totusi pana la urma…stilul muzical influenteaza in vreun fel mentalitatea, modul de a fi, modul de a iubi pe cineva?
sau este doar un concept stupid inventat de un/o frustrat/a

Recunosc! nu am mai scris de ceva vreme…de 2 zile mai exact…de ce?!
pai am avut baluuul bobocilor si am fost cam ocupata cu treburile prin casa…
asa ca o sa incep sa cer indurare de la cititori…
promit ca azi sa ma revansez. buuuuuun
ia sa vedem.
deci: balul!
a fost okey.adica eu una m-am simtit bine.am ras, am dansat, am facut si poze…
au fost suie, ne-au cantat si…cam atat..bun
altceva?
pai altceva?!
nimic.
bag ceva la ghiozdan si scriu un articol…peste o ora…cam asa.:p

Azi scumpii si dragii mei parinti m-au supus unui interogatoriu.
Motivul? Pai am de gand sa il prezint pe Ovidiu lor…emotii mari avand in vedere ca este primul care o sa treaca prin probele de foc :-ss
pana si eu am emotii.
nu stiu daca el are, dar eu sigur am facut deja pipi in pantaloni…
sper sa iasa bine…adica sunt sigura ca o sa iasa bine…nu?:-ss
hai urati-mi noroc…oricum mai e pana in decembrie
p.s: pentru prima data o sa vedeti o poza cu el :”>

iar sunt in pana de idei si ma enerveaza la culme…pun o poza

Dupa cum spuneam: m-am gandit sa ma mut. Unde? AICI! pe wordpress. motivul? probabil ca vroiam sa schimb decorul si in plus de asta ca am primit si recomandari de la d3m3ntial [http://www.danbrasov.ro/] sa imi fac de cap aici ca e mai tare…asa ca: INCEP!