Nietzsche a murit

Leapşa de la Under the bridge
Familie – inima mea.
Greşeli majore – zăpăcită.
Hobby-uri – muzica, filme, literatura, blogul meu, prietenii.
Intimitate – ceva numai al meu.
Jeans – depinde de cheful pe care îl am.
Kitsch – ew.
Machiaj (produse preferate) – balsam de buze, uneori rimel- sau mascara cum se zice mai şmecher, uneori fond de ten- după vreo 2 zile nedormite.
Niciodata nu ai face/spune/purta… – haine a la piţipoance.
Original – posibil, nu ştiu.
Parfumul preferat – Expose Christina Aguilera
Reguli – nu suficiente.
Shopping – mereu.
Teatrul – da, de câte ori am ocazia.
Tentaţii – ciocolata.
Ţinuta preferată – blugi, tricou şi bascheţi.
Vacanţa perfectă – Pentru totdeauna PARIS.
Ziua de naştere – 18 Decembrie.

Leapşa fuge la cine o vrea 😀

Într-o minunată perioadă din viaţa asta a mea mi-am pus o întrebare: ne ducem visele din copilărie până la bun sfârşit?
Nu…sau cel puţin nu cred. Totuşi nu pot spune că nu mi-am îndeplinit o parte din ele.
Totuşi de ce atunci când ajungem la o vârstă renunţăm să mai credem la ce credeam şi în copilărie. Mulţi o să îmi spună: eeeh!!!Erai mică, nu ştiai ce vrei, erau alte vremuri. Totuşi, dacă îţi doreşti un lucru de mic/ă de ce să nu lupţi pentru acel lucru? Cât de mic ar fi el.
Eu cred că orice, dacă luptă, poate ajunge inclusiv astronaut.
La un moment dat încep să apară tot felul de piedici: mamăă că este o prostie ce îţi doreşti, mamăă nu ai bani, nu ai cum, nu te duce mintea, etc. De ce?! Cine spune că suntem incapabili să realizăm acel vis? Doar este al nostru, nu?
Cu cât suntem mai aproape de atingerea acelui vis cu atât suntem mai fericiţi şi mai împliniţi…asta este părerea mea.
Mulţi dintre noi uităm de toate astea…creştem, ne maturizăm şi apar problemele de zi cu zi. Uităm să mai visăm, să ne relaxăm, să ne bucurăm de lucrurile simple.

Mâine este ziua femeii…8 MArtie…
Sunt nerăbdătoare să o sun pe mama şi să îi urez “La mulţi ani!”, să îmi umplu camera cu zambile şi ghiocei- da! Îmi cumpăr singură flori. Şi ce dacă? Îmi place să îmi cumpăr flori.
Cică în perioada asta toate femeile sunt mai strălucitoare, mai frumoase, mai elegante…Probabil. Nu am de unde să ştiu.
Mă bucur totuşi că este primăvară- şi în curând vară…
Vreau, ciudat sau nu, să treacă mai repede primăvara. Mă deprimă…este sezonul care mă deprimmă cel mai mult. Mama dădea vina pe vreme, eu dau vina pe mine.
………
Azi urăsc că sunt atât de emotivă.
L.E: Au revenit insomniile. Este 1 juma şi eu nu pot dormi. M-am obosit la piscină în speranţa că o să dorm ca un bebeluş la noapte…m-am înşelat…
P.S: Se pare că lipsa somnului mi-a dăunat grav. Mi-am revenit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cNkp4QF3we8]

Am început un joc… un joc cu un străin… Un răspuns pe seară. Este chinuitor, probabil cel mai chinuitor joc jucat vreodată. Cine este, ce face? De ce eu?
Iniţial m-am gândit la ASTA un fel de răzbunare…sau nu ştiu! Un fel de : hai să ţi-o plătesc cu aceeaşi monedă. Dar nu ştiu!
Este chinuitor! De două zile de la 8 şi jumătate stau cu sufletul la gură: dacă nu mai există azi un răspuns?
Când vorbesc cu cineva- chiar şi pe messenger îmi place să am în minte o imagine a acelei persoane, dar acum nu ştiu chiar nimic de respectivul- ştiu că este un băiat.
Poate ar trebui să nu mai fiu interesată de acest joc, dar nu pot. Simt cum mă atrage…ca un magnet…
Şi orgoliul meu s-ar simţi lezat dacă ar renunţa la un asemenea joc.
Ştiu că este un arţar…şi arţarilor nu le plac cireşele de toamnă. Oare el nu mă place? Mmmm
Din curiozotate am căutat ARŢAR
şi am găsit unele lucruri. Nu ştiu dacă se potrivesc lui…dar chiar sunt curioasă cine m-a atras în jocul ăsta….un joc de-a şoarecele şi pisica…
Deci dragul meu arţar…cine eşti de fapt?

Azi m-am extenuat la piscină. Am înnotat până am simţit cum energia mea scade considerabil până se pierde de tot. De ce? Simţeam nevoia de a elimina într-un mod nervii/dracii/supărarea pe care i-am acumulat în cursul a 2 zile. Probabil că şi postul ăsta m-a făcut să îmi dau seama că am un pic mai mult de rasism în mine…
Nu îmi pasă…am ajuns în acel punct în care pur şi simplu sunt indiferentă la părerile altora.
Ieri am primit o veste care m-a lăsat mască, care m-a făcut să am lacrimi în colţurile ochilor- am promis să nu mai plâng, nu merită!
În fine!
Şi pe lângă turele chinuitoare de piscină am înghiţit o groază de apă- şi mai ales a intrat pe nas…DAAAAAAARRR!!!Ce lmai mult mă enervează apa din urechi pe care nu ştiu cum să o scot.
Sunt mândră de mine totuşi că am învăţat cât de cât cum să “calc”apa. Sper că fac şi bine…detalii, detalii
După aia m-am băgat la bulbuci şi am stat ca o legumă fiartă. A fost minunat! Simţeam cum bulbucii pun stăpânire pe mine şi îmi masează şi cea mai nesemnificativă parte. Era perfect!
Abia aştept mâine să mă duc la sală să îmi rup gâtul pe aparate 😀
Să alerg pe bandă şi să ascult melodia asta:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hOTYaJNgWzA]
VIA: CZA!
P.s: beau ceaiul de seară.

Mai nou a apărut o petiţie cu schimbarea din rrom în ţigan. Mi se pare perfect normal! Sincer!
Am păţit-o să fiu arătată cu degetul de către străini spunând că sunt ţigancă.
M-am simţit ca ultimul om de pe planetă…niciodată în viaţa mea nu mi-a fost atât de ruşine că sunt româncă.
http://www.PetitionOnline.com/qd3xx666/petition.html
Aici puteţi semna dacă doriţi.
O să fiu cea mai rasistă persoană de pe planeta asta când o să zic că eu NU SUPORT ŢIGANII!!! Pur şi simplu nu îi suport! Trăim într-o ţară liberă şi am voie să spun ce vreau…şi asta vreau să zic!
De când m-a atacat acea ţigancă în plină zi pe stradă am oroare pe ei. Când trec pe lângă unul încep să tremur şi MEREU, DAR MEREU am spray-ul paralizant în mână.
Mă enervează că au pretenţii- ei să fie apăraţi, ei să fie ajutaţi, ei să aibă, dar niciodată să facă. De câte ori aţi auzit un ţigan care să spună: vreau să muncesc? Să îmi câştig pâinea cinstit? NICIODATĂ!
De când s-a terminat cu paşaportul şi vizele ei fac ce vor! Inclusiv să fure din străinătate. Pe bună dreptate că noi suntem arătaţi cu degetul.
Nu suntem în stare să punem piciorul în prag şi să spunem: frate! Vrei bani? MUNCEŞTE!
Uneori mi-e scârbă să spun că sunt româncă…şi asta numai din cauza unora ca ei.
Am văzut cerşetori pe cel mai mare bulevard al Parisului. Am zis că intru în pământ de ruşine. NU ESTE POSIBIL AŞA CEVA!
Şi să recunoaştem: Noi suntem văzuţi ca o ţară de hoţi, cerşetori şi ţigani….restul, valorile se taie de pe listă…

Organismul omului uneori mai face uneori scandal că îl hrănim numai şi numai cu tâmpenii. Cum îl calmăm? Păăăăiiii!!!Eu una nu prea sunt fana regimurilor, aşa căăăăă am început să beau ceai. De orice fel. Este foarte bine!
După o cană de ceai cu lămâie totul este minunat. Am început să dorm mai bine, să nu mă mai doară nimic, să fiu mai calmă şi mai relaxată.
Chiar o să mai beau o cană după ce vin de la piscină.
Măcar să mă relaxez şi mai mult decât o fac acolo.
Deci!!
Ce vă recomand?! Dimineaţa să beţi o cană cu ceai cu nişte pâine cu gem/ brânză/ finetti- de ce vă recomand? Pentru că asta a devenit meniul meu de dimineaţă şi este foarte foarte foarte bun!
Măcar am conştiinţa împăcată că dimineaţa nu mai mănânc toate idioţeniile 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=F6jT6AShQc8&feature=related]

Am primit de la cineva o idee care mi se pare super!
Ce trebuie să faceţi? Să scrieţi cea mai amuzantă experienţă din viaţa voastră.
Cine mă face să râd cel mai mult cu lacrimi primeşte un premiu.
Ce premiu?!
O sticlă cu vin pentru băieţi şi o bijuterie de pe Cuuul stuff pentru fete.
DEEECIII?????
P.S: Trebuie să fiţi majori 😀
L.E: AVEŢI TIMP PÂNĂ DUMINICĂ LA ORA 23.59 ŞI 59 DE SECUNDE SĂ MĂ FACEŢI SĂ RÂD. AVEŢI DREPTUL LA O SINGURĂ POVESTIOARĂ.
CÎŞTIGĂTORUL ÎL ANUNŢ LUNI DIMINEAŢĂ.
AŞA CĂĂĂĂĂ GRĂBIŢI-VĂ!