De când stau la fratele meu eu mă ocup strict de partea de bucătărie: cumpărături, spălat vase, gătit.
De fiecare dată când merg la piaţă nu cred că există măcar un vânzător cu care să nu mă iau la ceartă.
1. Mă dusesem să iau nişte cartofi. Vroiam 2 kile juma. Aveam planuri mari cu ele.
– Două kilograme de cartofi, vă rog!
– Nu vreţi să vă pun 3? Că să fie exact?
– Nu!
– Haide domniţă! Că juma de kg e puţin.
– Dar eu am nevoie de 2,5 kilograme. Nici mai mult şi nici mai puţin.
– Păi poate mai faceţi şi altceva cu ei.
– Sunt sigură că dacă o să mai am nevoie de încă o jumătate de kg o să mai fac un drum până la piaţă, dar acum nu vreau decât 2,5 kg.
– Haide domnişoară!
– Ştiţi ceva? Eu nu mai am nevoie de cartofi.
Mă întorc şi plec la altă tarabă. Auzeam cum pomenea nenea de toţi sfinţii pe care un familion îi poate avea. La următoarea tarabă am fost servită cu FIX 2,5 kg de cartofi 😀
2. Eram în Galaţi şi mă rugase mama să iau o apă la 5 litri. Zis şi făcut. Mă îmbrac şi o tai. Ajung la magazin, cumpăr apa şi când să îmi dea restul văd o pastilă de gumă Orbit.
– Dar nu am cerut gumă.
– Păi nu am să vă dau restul
– Nu mă interesează. Îmi daţi altceva, dar nu gumă.
– Dar ce are guma?
– Nu mănânc gumă.
– Cum nu mâncaţi gumă?
– Foarte simplu! Nu îmi place să rumeg o bucată de cauciuc. Daţi-mi altceva!
– Păi nu am ce.
– Atunci îmi daţi tot restul fără gumă.
– Nu am!
– Nu mă interesează.
După vreo 10 minute, minute în care se formase o coadă în spatele meu au apărut miraculos cei 3000 de lei[vechi] pe care duduia nu avea de unde să mi-i dea.
3. Când mergem la piaţă trebuie să avem mărunt. Asta e clar! Vroiam să iau nişte zarzavat, salate, chestii pentru o salată. Mă duc la o duduie şi îi spun ce vreau. Când îi întind banii se uită luuung la mine şi îmi spune:
– Nu am să vă dau restul! Duceţi-vă să îi schimbaţi şi reveniţi la mine!
Eu mă uitam la ea şi mă faceam că o ascult. Mereu am fost de principiul că dacă vrei să vinzi ceva îl faci pe dracu în patru şi faci rost de rest ca să dai clientului. Dar duduia nici măcar nu s-a sinchisit să întrebe prin vecini dacă au sau nu să îi schimbe banii de la mine.
Când am auzit că trebuie să mă duc EU să schimb banii i-am pus sacoşa pe tarabă, i-am luat baniide la mine şi m-am dus fix lângă vecin. Miraculos acesta avea să îmi dea restul. Privirea duduii nu a fost una plină de dragoste…dar nah! Asta e! Să îşi înveţe lecţia: clientul nostru, stăpânul nostru.
4. Când eram la Galaţi şi mă trimitea la piaţă aveam o regulă: LISTA!!!! O puneam pe mama să stea 10- 20 de minute să se gândească bine de ce are nevoie. Asta ca să nu fac 100 de drumuri.
După ce îmi face lista o tai la piaţă. Iau tot ce era trecut pe listă, ajung acasă . Mama începe să scoată cumpărăturile din sacoşe şi deodată o văd că face nişte ochi cât cepele.
– Ce ai uitat să îmi zici să iau?
– Stafide.
– Gândeşte-te bine!!! Mai vrei şi altceva?????
– NU fetiţă!
Mă încalţ şi o tai pentru a doua oară la piaţă. Iau stafidele şi mă întorc. Nici bine nu intru pe uşă că o văd pe mama cu o sacoşă în mână şi cu o faţă de căţel plouat.
– IAAAR?!
– Am uitat de mâncarea pentru căţel.
– Glumeşti,nu?
– Nu.
Iau sacoşa, iau banii şi plec, deja nervoasă, la piaţă. Mă opresc la magazin, iau mâncarea pentru căţel şi mă îndrept spre casă. Pe drum făceam mătănii sperând să nu mai fi uitat mama nimic. Ajung acasă, dau sacoşa şi mă uit la ea.
– Fetiţă!
– Nu! Nu mă mai duc nicăieri. Dacă mai ai nevoie de ceva te duci tu că eu nu mai pot.
– Hai fetiţă că acum glumeam.
….
Glumă sau nu în ziua aia mi-am mai lungit mâinile cu un centimetru. Am făcut febră musculară de la cât am urcat şi coborât de la 4 şi am ajuns să ştiu toate preţurile din piaţă.
Posted in Nu nu! Nu vă gândiţi la prostii. Am un tricou cu Bad Pitzi. Sunt mândră de el şi nu mi-e ruşine să arăt acest lucru.
Ciudat sau nu asta nu este văzută cu ochi buni de către pitzipoancele de la metrou sau de pe stradă.
Ieri am simţit destul de multe priviri aţintite asupra mea…şi deja mă pregăteam să scot carneţelul să îmi scriu testamentul.
Mâine o să scot la plimbare tricoul de la Arhi
Doamne ajută să scap uşor!!!Nu de alta, dar el a mai scăpat câte o înjurătură pe ici, pe colo…
INVITAŢIE
Elevii şi profesorii claselor de limba japoneză din Colegiul Naţional “Ion Creangă” vă invită la tradiţionala sărbătoare “Zilele culturii japoneze”, care se va desfăşura în zilele de 16 – 17 mai 2009.
Împreună vom descoperi şi vom aduce Japonia mai aproape de noi…
Vă aşteptăm la Seseragi Matsuri!
Director,
Prof. Florica Alexandrescu
Pentru detalii:
Andrada Bărbulescu Andreea Dragomir
andra_barbulescu86@yahoo.com deeadragomir@yahoo.co.uk
Stăteam frumos la mine în cameră şi mă pregăteam de plecare.
Deodată mi se aprinde beculeţul, mă ridic şi mă îndrept spre bucătărie. Cu cât mă apropiam mai mult de bucătărie cu atât deveneam tot mai debusolată. Ajung în bucătărie, îmi pun mâinile în şold şi mă uit complet buimacă.
“Ce vroiam de aici?” Mă uit în stânga, mă uit în dreapta…mă duc la geam. Mă duc în cămara, deschid dulapul….din ce în ce mai debusolată. Ce doamne iartă-mă vroiam de aici?! Ştiam că am nevoie de ceva…că altfel nu aş fi plecat din camera mea. Mă gândeam că poate trebuie să mai iau ceva…sau poate…
După vreo 10 mă luminez la faţă…mi-am amintit!!!!!!!!!!!
VREAU LA BAIE!!!
Îmi plac surprizele…sunt ca un copil în prima zi de Crăciun când am parte de una, dar azi am rămas perplexă când am văzut nişte poze.
Alina Plugaru- “celebra” duduie care se freacă pe bani s-a dus la un azil de bătrâni să …facă streptease.
POFTIM?!
Cum adică la un azil de bătrâni? Simplu!
Iniţial am zis că este doar o glumă proastă a unor indivizi care nu au o viaţă socială prea activă…asta până am găsit şi clipul cu individa asta care îşi ondula formele- deloc plăcute ochiului după părerea mea- în faţa unor bătrâni vai de mama lor.
Am şi eu o întrebare…întrebătoare: Duduia asta gândeşte măcar un strop?
Cum pana mea să te duci la nişte bătrâni să le dansezi în poală, să te crăcănezi, să îţi mişti partea dorsală şi să fii “senzuală” în faţa unor oameni care …păăi Dumnezeu cu mila…presupun că nu sunt la azilul respectiv de bine ce o duceau.
Am rămas oripilată la “cadoul” sau mai bine zis la surpriza pe care duduia asta le-a pregătit-o bătrânilor.
Ştiam că lumea se tâmpeşte…dar chiar în halul ăsta?!
Sursa
Buuuuuuuunnn!!! Azi am trăit cea mai ciudată şi amuzantă experienţă. Dădeam să mă duc la farmacie să îmi iau o cremă pentru nenorocitul ăla de herpes care nu dă semne că ar vrea să dispară cââând mă opreşte o bunicuţă îmbrăcată în halat de casă.
Nici bine nu apuc să ajung la cutia poştală că mă opreşte bunicuţa:
– Eşti de aici,nu? Unde stă Cristina?
Eu mă uit debusolată la bunicuţă crezând că vorbeşte cu altcineva.
– Pftim?
– Unde stă Cristina? La ce etaj?
Până să îi spun că nu ştiu cine este Cristina o aud:
– Este o fetiţă blondă, cu codiţe….este clasa a patra. La ce etaj stă?
– Păi…eu nu…
– O ştii pe Cristina?
– Eu nu cunosc nicio Cristina…plus de asta că la etajul la care stau eu, adică la 8, nu stă nicio Cristina.
În secunda doi am simţit cum băbuţa mai avea puţin şi mă omora. De parcă aş fi insultat-o când i-am zis că nu ştiu de nicio Cristina cu părul blond şi codiţe şi în clasa a patra.
Noroc că a intrat în scară un cuplu care i-au recomandat băbuţei să îl întrebe pe administratorul blocului [care mai nou am aflat că stă la doi =)) ].
Plecând dezamăgită spre scările blocului băbuţa nu a ezitat nici de această dată să îmi arunce nişte priviri care parcă mă omorau.
Mi-am văzut debusolată de drum şi m-am rugat să nu mai dau de băbuţa care o caută pe Cristina ei cu părul blond şi codiţe şi în clasa a4a.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UrOe1Eq1N6U&feature=related]
Ciudat sau nu…am devenit ca un omuleţ din ăla care stă cu agenda lângă el şi îşi planifică fiecare detaliu în parte. Din păcate, licenţa a devenit ză moust imporntănt fing. :)) [ce tare sună]
Dar nu despre asta vroiam să scriu…ci despre minunatul meu orar de sâmbătă. Ce se întâmplă atunci? O să merg la ceainăria teatrului Act unde o să savurez câteva lucruri cu adevărat deosebite. Un concert de jazz susţinut de doi studenţi de la Conservator, o expoziţie de origami [dacă nu ştiţi ce sunt alea daţi o căutare pe gugle] şi un ceai Sun Fruits- preferatul meu 😀
Este pentru prima dată când o să merg la un concert de jazz şi sunt încântată de idee…ce este drept am şi emoţii.
EL este încântat de expoziţia de origami [la viaţa mea am mai făcut…deeeci cam am o idee- deşi ideea mea este mic copil pe lângă ceea ce o să văd acolo].
Ceaiul…păi ceaiul a devenit o tradiţie pentru Mihai [fratele meu] şi pentru mine.
Ceainăria a devenit locul unde mă relaxez cel mai mult…descoperită de puţina vreme încep să regret că au trecut doi ani de facultate fără să bag în seamă locaţia…având în vedere că treceam pe acolo destul de des.
Cum rămâne cu restul programului? Păăăiiii este simplu: până joi la bcu a.k.a Biblioteca Centrală Universitară [nu este vina mea că apare cacofonia]…pe undeva pe la mijlocul zilei o să mai trag câte un post şi o parte din proiectele pe care o să le prezint cu grupa şi …..de joi încolo mă găsiţi pe la acelaşi EL.
În rest? Dumnezeu cu mila că mă apuc de învăţat pentru sesiune.
Uraţi-mi noroc că e jale!
Sala de lectura, ceainaria Teatrului Act, gazduieste in perioada 9 mai – 10 iunie expozitia de origami denumita Insufletirea hartiei. Vernisajul expozitiei va avea loc pe data de 9 mai, incepand cu ora 16:00, iar cei prezenti vor avea ocazia sa invete ei insisi cum pot impaturi modele simple de origami :d .
Autorii modelelor expuse sunt 5 studenti din orase diferite ale tarii, autodidacti in arta origami, care incearca in prezent sa infiinteze prima asociatie de origami din Romania.
Cele 30 de modele de diferite marimi sunt realizate conform mai multor practici ca origami modular si kusudami, in care pentru realizarea unui model se utilizeaza mai multe bucati de hartie, sau origami clasic, realizat dintr-o singura bucata mai mare de hartie.
Origami este arta japoneza de impaturire a hartiei, a carei provocare :-> consta in realizarea de modele cat mai realiste si mai complicate bazate in totalitate pe plierea hartiei si exculzand taierea sau lipirea. Denumirea provine de la cuvintele japoneze “ori”, care inseamna “a indoi” si “kami” care inseamna “hartie”.
Daca va era dor de noi, va asteptam sambata asta la un ceai!
Cui?
Verişoarei mele Alexandra şi mamei lui Creţuli
Să ne trăiţi şi să fiţi sănătoase